Steven Weinberg – Descoperirea particulelor subatomice

Editură: Humanitas
An: 2007
Număr de pagini: 290
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Romania Inedit
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Oare câți bărbați și câte femei, studiind particulele minuscule dintr-o grămăjoară de nisip, și-au imaginat granulele mai fine și mai dure care alcătuiesc toate formele de materie? Afirmația explicită că materia este alcătuită din particule indivizibile numite atomi a fost făcută pentru prima oară în orașul antic Abdera din Tracia, pe coasta mării. Acolo, în ultima parte a secolului al V-lea î.Cr., filozofii greci Leucip și Democrit susțineau că toată materia e compusă din atomi și spațiu vid. Abdera zace acum în ruine. Nici un cuvânt din cele scrise de Leucip nu a supraviețuit, iar din scrierile lui Democrit mai avem doar câteva fragmente care nu ne sunt de prea mare folos. Dar ideea lor despre atomi a supraviețuit și a fost citată fără încetare în mileniile care au urmat. Această idee ne permite să dăm un sens unui mare număr de observații comune care ar fi foarte greu de înțeles dacă am admite că materia e un continuum care umple spațiul pe care îl ocupă. Cum am putea înțelege mai bine dizolvarea unei bucăți de sare într-un pahar cu apă decât presupunând că atomii din care este compusă sarea se împrăștie în spatiile goale dintre atomii apei? Cum am putea înțelege mai bine întinderea unei picături de ulei pe suprafața apei, până la o arie definită și nu mai mult de atât, decât presupunând că pelicula de ulei se întinde până ajunge la o grosime de câțiva atomi?

Isaac Newton – Optica

Editură: Editura Academiei
An: 1970
Număr de pagini: 272
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: liviubogdan
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Nu este esențial ca firul de păr să fie înconjurat de aer sau de orice altă substanță transparentă. Udând o placă de sticlă șlefuită și așezând firul de păr în apa de pe sticlă și apoi punând pe ea o altă placă de sticlă în așa fel ca apa să umple spațiul dintre sticle, le-am ținut, în fasciculul de lumină de mai înainte, astfel încât lumina să poată trece perpendicular prin ele, și umbra firului la aceeași distanță era tot atât de mare ca mai înainte. Umbrele zgârieturilor făcute pe plăcile de sticlă erau de asemenea cu mult mai late decât trebuiau să fie și vinele de pe plăcile de sticlă de asemenea aruncau umbre la fel de late. În consecință, lărgimea mare a acestor umbre provine din alte cauze decât refracția aerului.

Niels Bohr – Teoria atomică și descrierea naturii

Editură: Humanitas
An: 2013
Număr de pagini: 149
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Immanuel
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: 
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Sarcina științei este de a extinde domeniul experiențelor noastre și de a le ordona, iar această sarcină prezintă mai multe aspecte, indisolubil legate între ele. Numai prin experiență putem ajunge să cunoaștem acele legi care ne dau o perspectivă cuprinzătoare asupra diversității fenomenelor. De aceea, pe măsură ce cunoașterea noastră se extinde, trebuie să ne așteptăm mereu la modificări ale celor mai potrivite puncte de vedere pentru a ordona experiențele noastre. În acest context trebuie în primul rând să amintim că toate experiențele noastre noi apar, desigur, în cadrul perspectivelor și formelor de percepție cu care suntem deja obișnuiți. Importanța relativă acordată diferitelor aspecte ale cercetării științifice depinde de natura problemei studiate. În fizică, unde problema constă în coordonarea experiențelor noastre privind lumea exterioară, întrebările legate de natura formelor noastre de percepție vor fi în general mai puțin acute decât e cazul în psihologie, unde obiectul de studiu este propria noastră activitate mentală. Uneori însă, tocmai această „obiectivitate” a observațiilor din fizică subliniază cât se poate de pregnant caracterul subiectiv al oricărei experiențe. Istoria științei ne oferă în acest sens numeroase exemple. E suficient să menționez marea importanță pe care a avut-o mereu cercetarea fenomenelor acustice și optice – intermediarele fizice ale simțurilor noastre – în dezvoltarea analizei psihologice. Putem de asemenea menționa ca exemplu rolul pe care descoperirea legilor mecanicii l-a jucat în dezvoltarea teoriei generale a cunoașterii.

Henri Poincaré – Știință și ipoteză

Editură: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
An: 1986
Număr de pagini: 242
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: verbatim
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

Pentru un observator superficial, adevărul științific se află în afara oricărei îndoieli; logica științei este infailibilă și, dacă savanții se înșeală câteodată, aceasta se datorește faptului că îi nesocotesc regulile. Adevărurile matematice derivă dintr-un mic număr de propoziții evidente, printr-un lanț de raționamente perfecte, și se impun nu numai nouă, ci și naturii însăși. Ele îl încătușează chiar și pe Creator, îngăduindu-i să aleagă dintre câteva soluții, relativ puțin numeroase. Ne vor fi suficiente în acest caz câteva experiențe pentru a afla ce alegere a făcut el. Din fiecare experiență vor putea rezulta, printr-o serie de deducții matematice, o mulțime de consecințe, și astfel fiecare dintre ele ne va dezvălui un colț al Universului. Iată care este pentru oamenii obișnuiți și pentru liceenii care capătă primele noțiuni de fizică originea certitudinii științifice. Iată cum înțeleg ei rolul experimentării și al matematicilor. Tot astfel îl înțelegeau, acum o sută de ani, mulți savanți care visau să construiască lumea apelând cât mai puțin la experiență.