Petre Bieltz – Principiul dualității în logica formală

Editură: Editura Științifică
An: 1974
Număr de pagini: 196
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Medie


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Această lucrare este o încercare de a analiza, cu mijloacele logicii moderne, principiul dualității. Dezvăluirea manifestărilor logice ale principiului dualității este, fără îndoială, o chestiune datorată exclusiv logicii moderne, dar implicațiile problemelor dualității depășesc granițele științei logicii. Se pare că principiul dualității este esențial legat de acele domenii ale cunoașterii pe care le putem clasifica sub numele de științe formale. Înainte însă de a încerca, chiar și în linii generale, să ne oprim asupra implicațiilor principiului dualității, e necesar să precizăm ce se înțelege prin dualitate. Procedând, evident într-o manieră destul de largă, putem spune că prin dualitate se înțelege o relație, o legătură între două clase de elemente. Ca obiecte ale relației de dualitate, cele două clase poartă numele de duali. Această relație este o corespondentă astfel constituită încât fiecărui element din prima clasă îi corespunde un element În cea de a doua clasă și fiecărui element din cea de a doua clasă îi corespunde un element în prima clasă.

Dumitru Gheorghiu – Logica generală, vol. 1

Editură: Editura fundației România de mâine
An: 2004
Număr de pagini: 206
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Argumentarea este o activitate mentală, un proces care are ca scop găsirea unor temeiuri în favoarea unei concluzii. Procesul argumentativ începe atunci când avem de soluționat o problemă care constă din cerința de a determina un interlocutor să accepte o anumită concluzie și se oprește, în mod obișnuit, atunci când considerăm că am găsit temeiuri pentru respectiva concluzie. Este important de remarcat că definiția argumentării nu distinge între argumentarea „bună” și cea „defectuoasă”. Cu alte cuvinte, într-un astfel de proces putem găsi temeiuri care să sprijine efectiv o anumită concluzie sau ne putem înșela, crezând doar că am găsit temeiurile căutate. Studiul criteriilor prin raportare la care se poate distinge argumentarea „bună” de cea „defectuoasă” reprezintă unul din principalele subiecte ale acestui curs.

Gheorghe Enescu – Paradoxuri, sofisme, aporii

Editură: Editura Tehnică
An: 2003
Număr de pagini: 468
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Printre figurile de logicieni și filosofi români din a doua jumătate a secolului XX, un loc însemnat îi revine lui Gheorghe Enescu. În opt cărți și mai bine de patruzeci de studii și articole cât numără opera sa, Enescu a acoperit, practic, toate disciplinele de bază ale logicii – de la logică generală și simbolică până la metalogică și filosofia logicii. Multe din scrierile lui Gheorghe Enescu au caracter didactic, cea mai importantă fiind, evident, Dicționarul de logică. Este prima lucrare de acest gen din literatura românească de specialitate, și una dintre puținele existente astăzi în lume. Merită consemnată, de asemenea, contribuția lui Enescu la traducerea în limba română a unor reprezentativi logicieni și filosofi occidentali. Nu este loc mai potrivit pentru a evoca personalitatea gânditorului român decât în deschiderea prezentului volum, cel care adună pentru prima dată la un loc, studiile și articolele publicate de el, în cei peste treizeci de ani de activitate didactică și științifică.

Gheorghe Enescu – Fundamentele logice ale gândirii

Editură:  Editura științifică și enciclopedică
An: 1980
Număr de pagini: 321
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Avântul pe care logica l-a luat în ultimul secol sub forma așa-zisei „logici matematice” sau „simbolice” ne determină să punem încă odată întrebarea de răscruce: în ce raport se află logica cu „fundamentele gândirii”, fie că este ea teoretică sau practică, în ce măsură logica este un „discurs contemporan al metodei”? Nu există nici o îndoială că dintre științele aflate în sistemul tradițional al „științelor filozofice” și cu care ea rămâne încă în strâns contact datorită „conținutului său filozofic” (așa cum remarca un matematician) logica este singura care a devenit o știință exactă. Acest fapt se datorează colaborării fructuoase cu matematica. Dar nu este vorba numai de forma nouă pe care a luat-o logica; progresul ei în conținut, stimulat de metodele exacte utilizate, depășește tot ce s-a făcut timp de două mii de ani (începând cu Socrate, Platon și îndeosebi Aristotel). Pe de o parte, au fost dezvoltate zeci de ramuri noi, unele dintre ele aflate în germene în logica antică sau medievală – fapt care i-a făcut pe conservatori să creadă că „nimic nu e nou sub soare” -, pe de altă parte, teme vechi au fost restudiate şi dezvoltate dintr-un punct de vedere nou. În ciuda acestei dezvoltări impetuoase, logica nu se poate justifica doar prin existența sa de „corp de propoziții” coerent în sine, ea trebuie să răspundă întrebării: în ce măsură ea este un ghid, un instrument util existenței umane?

Petre Botezatu et al. – Direcții în logica contemporană

Editură: Editura Științifică
An: 1974
Număr de pagini: 183
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

În primul moment al afirmării logicii matematice, s-a declanșat un conflict tăios între apărătorii logicii vechi și susținătorii logicii noi. Silogistica, drept piesă centrală și reprezentativă a logicii tradiționale, a avut în primul rând de suferit din pricina acestei atitudini exclusiviste. Treptat însă a început să se instaleze un climat de înțelegere reciprocă. În această nouă atmosferă, silogistica a fost „adoptată” de către logicienii moderni, considerată ca o teorie remarcabilă, care merită să fie supusă unui studiu atent, folosind uneltele puternice de investigație ale logicii simbolice. S-a ajuns astfel la situația că astăzi avem la dispoziție o literatură bogată asupra silogisticii tratată modern, care se supune cu greu efortului de sinteză. În mulțimea cercetărilor moderne de silogistică se face simțită acțiunea a două aspirații, oarecum opuse. Unii logicieni sunt preocupați de traducerea cât mai adecvată a silogisticii aristotelice în limbajul logicii moderne, ceea ce se numește formalizarea silogisticii. La polul opus, acționează tendința de extindere a silogisticii, de depășire cât mai ambițioasă a cadrului aristotelic. Pe lângă acestea, se manifestă și impulsul de a descoperi noi metode de decizie pentru silogistică. Aceste trei aspecte ale silogisticii moderne vor alcătui și obiectul expunerii noastre.

Dimitrie Cantemir – Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii

Editură: Editura Științifică
An: 1995
Număr de pagini: 173
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Alexandra
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

Tăgădui-vei oare, preaiubite Cititor, că a învăța lucruri mari, dar a spune <vorbe> puține este cea mai nobilă artă a înțelepților? De vreme ce scurtele vorbe ale înțelepților, fie ele spuse sau scrise, sunt mai presus de toate culmile de munți ale prolixității, căci cele mai de rând parcă se aud de pe la alții, pe când cele mai înalte dau năvală de la ei înșiși să tune fulgere. Se lasă deci spuse puținele lor <vorbe>, care cuprind în sine o cantitate îmbinată atât de dimensiune speculativă, cât și practică, și la care vin să se lege cele mărețe, cum și toate cele uriașe. Pe aceștia imitându-i și eu însumi ca urmaș (nu încă în fapt, ci în putință), iată, îți aduc cu închinare, în oricât de mică măsură de fapt, un Mic Compendiu al Întregii Logici; căci foarte puține lucruri sunt foarte multe, iar părticelele cuprinzând întregul, de nu mă înșel, socotesc să te regăsești într-însul. Și, apucându-te voios de el, să nădăjduiești că în curând (de <vei lucra> fără preget) vei fi negreșit părtaș la comoara învățăturilor transmise din vechime, și fii sănătos !