Gheorghe Enescu – Tratat de logică

Editură: Lider
An: 1997
Număr de pagini: 349
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Medie


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Lucrarea de față este un tratat de logică intuitiv-descriptivă. Ea cuprinde atât așa-numita „logică tradițională”, cât și elemente intuitiv expuse de logică simbolică. Introducerea elementelor de logică simbolică ne-a silit să urmărim geneza acestei logici pornind de la logica așa cum se desfășoară ea în limbajul natural. De altfel, legătura cu limbajul natural se vede atât din formulări, cât și din strădania de a apropia logica de modul în care noi gândim în acest limbaj. Unele paragrafe au fost dezvoltate în mod original în această direcție. Lucrarea cuprinde și teme care nu sunt cuprinse în manualele existente și adoptă o atitudine critică față de modul în care au fost abordate altele. Scopul expunerii n-a fost dezvoltarea „logicii în sine”, ci formarea gândirii corecte, gândire conceptuală, nu pur formalizată (calculatoristă).

Newton da Costa – Logici clasice și neclasice

Editură: Editura Tehnică
An: 2004
Număr de pagini: 325
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Când am început să lucrez la logica paraconsistentă, acum mai bine de cincizeci de ani, am fost interesat, în principal, de teme filosofice și teoretice – natura dialecticii, semnificația paradoxurilor teoriei mulțimilor cum ar fi paradoxul lui Cantor, de exemplu, paradoxul lui Russell, Burali-Forti și multe altele. Am devenit, prin urmare, tot mai preocupat de problemele logicii, în special de problema negației în diferitele ei contexte clasice și neclasice, ca și de structura internă a logicii în general. Am fost convins că existența logicii paraconsistente, ca și a logicilor neclasice în variatele lor forme, va necesita o schimbare în concepția filosofică standard asupra logicii (și matematicii). Lucrarea de față este o încercare de-a răspunde acestei cerințe și exprimă astăzi concepția mea asupra subiectului. Există, totuși, un lucru care nu este luat în considerare în carte și care, pot să spun, mi-a produs acum câțiva ani o mare surpriză: logica paraconsistentă a pornit de la analize teoretice și abstracte, dar s-a dovedit a avea o foarte largă aplicabilitate, mai ales în tehnologie: robotică, sisteme expert, inteligență artificială, controlul traficului aerian și urban, medicină, drept, economie, inginerie și programare. Aceasta arată relevanța din punct de vedere practic a logicii în general și a logicii paraconsistente în special.

Gheorghe Enescu – Logică și adevăr

Editură: Editura Politică
An: 1967
Număr de pagini: 274
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Logica modernă i se înfățișează celui neinițiat ca un lung lanț de formule. Pentru el această aparență – „lanțul de formule” – este însăși esența logicii moderne. Dar nu numai celui neinițiat lucrurile i se par a sta astfel. Există un soi de specialist, certat în mare măsură cu limbajul obișnuit, „algorimistul”, pentru care formula nu are alt sens decât acela operațional. Dacă lucrurile ar corespunde acestei viziuni de neinițiat sau de specialist mărginit logica modernă n-ar fi în acest caz decât „scolastică în simboluri”. Și totuși, formula, calculul, algoritmul nu reprezintă altceva decât mijloace adecvate și eficiente, iar mijloacele fie ele practice sau teoretice sunt destinate să rezolve problemele care apar în activitatea noastră. Desigur că omul are această capacitate extraordinară de a se sustrage în cercetare nevoilor imediate. Pe de altă parte însă nu putem uita de interesele sociale practice, nu putem lucra numai pentru „satisfacția intelectuală”. O idee este sterilă dacă ea nu-mi poate răspunde în nici un fel la întrebarea „ce pot să construiesc cu această idee?”

Dan Crăciun – Logică și teoria argumentării

Editură: Editura Tehnică
An: 2000
Număr de pagini: 281
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Rigoarea inferențelor deductive, în care concluziile rezultă cu necesitate logică din premise în virtutea unor forme valide de raționament, pare să eclipseze și să pună într-o poziție de inferioritate inferențele «mai slabe», în care premisele nu întemeiază concluzii absolut certe, ci numai probabile. Am arătat, însă, că logica își propune să fie nu numai un joc gratuit al minții, ci un instrument de descoperire și argumentare a unor idei adevărate; or, certitudinea unei concluzii extrase prin deducție este garantată nu numai de validitatea schemelor inferențiale (ceea ce am numit condiția formală a demonstrației), ci și de adevărul premiselor (condiția materială). Or, aici se ivește o problemă de primă importanță, de care Aristotel era pe deplin conștient: cum obținem premisele adevărate, din care să putem deduce concluzii absolut certe? În matematică, putem construi sisteme deductive de mare întindere și maximă rigoare; pornind lanțul demonstrații lor de la câteva axiome, câteva reguli de deducție și câteva definiții. Dar matematica nu descrie obiecte și fenomene empirice; date în experiență, ci entități ideale, abstracte. Ce se întâmplă însă atunci când formele gândirii corecte se aplică unor conținuturi empirice – cu alte cuvinte; atunci când construim raționamente în care atât premisele, cât și concluzia conțin informații despre obiecte și fenomene reale, date în experiență?

Ionel Narița – Analiza logică

Editură: Delabistra
An: 1997
Număr de pagini: 125
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX constituie localizarea în timp a unei profunde „revoluții științifice”, dacă adoptăm terminologia lui Kuhn, ale cărei consecințe se întind până la zilele noastre. Între domeniile care au fost cuprinse de suflul schimbării s-a numărat și logica, realizându-se saltul de la „paradigma” tradițională la cea simbolică. Lucrarea care marchează actul de naștere a logicii simbolice este Begriffschrift (1879) și aparține matematicianului, logicianului și filosofului german G. Frege, considerat, pe bună dreptate un nou Aristotel, deoarece, de la gânditorul antic, logica nu a suferit o transformare atât de importantă. Denumirea de „logică matematică” este improprie pentru logica simbolică deoarece aceasta din urmă este mai mult decât o simplă aplicare a metodelor matematicii la studiul logicii. Metode matematice au fost folosite încă de la Leibniz și mai târziu de G. Boole dar în cadrele logicii tradiționale. În cazul lui Frege nu poate fi vorba de matematizare a logicii, odată ce el urmărește o „logicizare a matematicii”. Dintre cele două discipline, logica are avantajul că se sprijină pe principiile logicii care nu sunt respinse prin nici un efort al imaginației, pe când matematica nu poate invoca alte principii, specifice, în sprijinul ei. Singura modalitate de fundamentare a matematicii este, în opinia lui Frege, reducerea ei la logică, dovedirea faptului că principiile logicii sunt suficiente pentru a obține întreaga matematică. Deoarece există demonstrații că diferitele ramuri ale matematicii sunt reductibile la aritmetică, întemeierea matematicii înseamnă întemeierea aritmeticii, sau scufundarea aritmeticii în logică.

Petre Botezatu – Introducere în logică

Editură: Polirom
An: 1997
Număr de pagini: 272
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Această carte aspiră să ofere răspunsul celor care sunt convinși de utilitatea și necesitatea studiului aprofundat al logicii. Este indispensabilă această convingere pentru ca îndemnul care conduce spre studiu să nu se diminueze de la primele obstacole, ci să-și mențină intensitatea maximă atunci când apelul la logică este iminent. Convingerea asupra necesității studiului aprofundat al logicii este determinată de ubicuitatea logicii, adică de prezența sa obstinată în toate sectoarele activității umane și chiar în toate sensurile ființei. Deoarece în școala noastră de toate gradele și de toate profilurile logica a fost o ilustră absență, multe generații s-au informat sporadic și eterogen în vederea utilizării, atunci când eludarea era pernicioasă, a acestui instrument pus în valoare încă de Aristotel, în antichitatea greacă. După evenimentele din decembrie, se încearcă repunerea studiului logicii în drepturile sale, prin introducerea unor lecții de logică în liceu, iar vocile care exprimă voință de cunoaștere se înmulțesc; de aceea, considerăm utilă răzbaterea spre lumină, prin tipărire, a unei logici, constituită în așa fel încât să servească deopotrivă liceenilor și studenților, profesorilor și cercetătorilor din diferite domenii ale științei, oamenilor de cultură și celor angajați în tehnologie: ingineri, tehnicieni, muncitori. Toți pot obține rezultate superioare și o organizare mai precisă a activității lor cu ajutorul logicii.

Marin Țurlea, George Lăzăroiu – Sens și adevăr

Editură: Cartea Universitară
An: 2003
Număr de pagini: 193
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Înțelesul cuvântului propozițiune are o poveste (history) interesantă. În latină, propositio avea inițial o influență grecească, și se pare că a fost folosit la început cu sensul de premisă (premiss). Dar la Boethius cuvântul deja a ajuns să fie folosit într-un sens care s-a menținut timp îndelungat și pe care încerc să-l exprim cu alte cuvinte, prin a vorbi despre o propoziție declarativă luată laolaltă cu înțelesul ei. În esență, se are în vedere același sens al cuvântului folosit de Boethius, când Peter al Spaniei îl definește astfel: „Propositio est oratio verum vel falsum significans indicando”, și când logicienii tradiționali postscolastici definesc o propozițiune drept judecată exprimată în cuvinte. (Menționarea judecății în definiția propozițiunii este, după câte știu, postscolastică, dar cred că o putem neglija, ținând cont de scopul prezent, considerând-o o modificare nesemnificativă în cadrul definiției, fără să afecteze în chip esențial chestiunile care ne vor preocupa acum).

Grigore Moisil – Despre logica raționamentului nuanțat

Editură: Editura Științifică și Enciclopedică
An: 1975
Număr de pagini: 174
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Numai studiind teoria clasificării automate am înțeles care este calea de urmat pentru construirea unei teorii a predicatelor în logica cu mai multe valori, teorie care să cuprindă și identitatea. Prezentele lecții au fost elaborate pentru înțelegerea acestei direcții: identitatea, în logica cu mai multe valori, nu este decât o clasificare. Or, aceasta ne-a condus la înțelegerea dificultăților întâlnite de aceia care ar fi vrut să întrebuințeze matematica, dar care aveau de a face cu concepte prost definite: fuzzy, nuanțat, precum și dificultățile filozofice de care se loveau cei care întrebuințau statistica în studiul fenomenelor necantitative. Necesitatea pe care am simțit-o întotdeauna de a traduce într-o limbă naturală formulele logicii matematice, pentru a stabili interpretările în stilul logicii tradiționale a rezultatelor obținute prin logica simbolică, ne-au convins că limbile naturale nu sunt suficient de bogate pentru disecarea polisemiilor care nu apar explicit decât în limbile simbolice. Acesta este motivul pentru care am insistat în aceste lecții asupra ajutorului pe care întrebuințarea simbolismului matematic îl poate aduce la lămurirea ideilor.

Virgil Drăghici – Logică tradițională / clasică / modală

Editură: Editura Fundației Studiilor Europene
An: 2007
Număr de pagini: 346
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Lucrarea de față reprezintă, în bună parte, tematica dezvoltată de autor în cadrul cursurilor de Logică simbolică, Logică modală și Istoria logicii la Facultatea de Istorie și Filosofie (Departamentul de Filosofie) din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca. Materialul este structurat pe trei secțiuni: logica tradițională (Cap. 1), logica clasică (Cap. 2 și Cap. 3) și logica modală (Cap. 4 și Cap. 5). Fiecare capitol poate fi lecturat relativ independent de celelalte, motiv pentru care demonstrațiile unor teoreme au fost reluate în diferite variante. Capitolele sunt însoțite, prin paragrafele aferente, de exerciții rezolvate și exerciții propuse spre rezolvare. Pentru logica modală soluțiile exercițiilor sunt menționate la sfârșitul volumului. Elaborarea tematicii acestui volum s-a bazat pe opera logico-filosofică a unor importanți autori contemporani, înainte de toate Hilbert, Ackermann, Godel, Gentzen, Kleene, Quine, Smullyan, Boolos, Hughes şi Cresswell, Fitting, Kripke, Benthem. Lista bibliografică, aferentă volumului de față, conține atât lucrările care acoperă integral tematica dezvoltată cât și alte titluri, situate în proximitatea temelor tratate, dar de un nivel superior de complexitate și care fac obiectul unui alt volum (e.g. teoria recursivității, teoria calculabilității, diagonalizarea, logica demonstrabilității). Lucrarea se adresează înainte de toate studenților de la filosofie și masteranzilor cu specializarea Logica și Filosofia Științei. Întrucât are caracterul unui manual, ea poate fi consultată cu folos de toți cei interesați de logică.

Gheorghe Enescu – Filosofie și logică

Editură: Editura Științifică
An: 1973
Număr de pagini: 198
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Fiecare își dă seama că a gândi cu categorii filosofice (materie, spațiu, timp, mișcare, lucru, subiect etc.) nu este același lucru cu a gândi cu noțiuni obișnuite, că există un „specific logic” al filosofiei. Cum își definește filosoful termenii și categoriile? Cum formulează judecăți cu sens? Cum raționează și argumentează? Cum sistematizează?  Iată tot atâtea probleme la care lucrarea de față a încercat să răspundă abordând diferite teme concrete. Pe de altă parte, logica însăși ridică anumite chestiuni filosofice (are o „filosofie specifică”). O expunere intuitivă, utilă înțelegerii primei părți FILOSOFIA, va fi oferită în a doua parte, LOGICA. Fără a mă limita la lucruri cunoscute (dimpotrivă, am insistat asupra unor considerații proprii) am expus partea de logică în așa fel încât ea să fie accesibilă și filosofilor care au aversiune față de aparatul matematic (prin urmare, aproape că nu am utilizat acest aparat). O serie de idei privitoare la logica topologică, logica impreciziunii şi logica deontică vor da filosofului un material de meditație și vor fi deosebit de utile eticienilor și juriștilor. Cartea se adresează specialiștilor și nespecialiștilor interesați în problematica logico-filozofică, universitarilor și studenților.