Catherine Pierron, Odile Pierron – Cum să scriem

Editură: Polirom
An: 1999
Număr de pagini: 204
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: SDR
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Kurt Lewin, psihosociolog al anilor ’50, a contribuit în mare măsură la reprezentarea schimbării de opinie. Să ne întoarcem către modelul său de reprezentare – pe care, de altfel, îl aplică oricărui act de influență socială. Pentru a vă construi o părere, dispuneți în sinea voastră de un anumit număr de opinii prestabilite, de credințe, pe scurt, de un sistem de valori. În plus, în mod simetric, în fața acestei opinii care se înscrie într-un context particular, politic, religios…, ați acumulat deja fapte, păreri , tot felul de lucruri care au alimentat, mai mult sau mai puțin, sistemul vostru de valori. În voi se găsesc, în majoritatea timpului, forțe opuse care coexistă atât timp cât nu trebuie să luați o decizie. Două forțe contradictorii vă constituie deci „zestrea”: Faptul ne determină să nu mai discutăm actul de influență în termeni de „care sunt argumentele interesante, utile, ba chiar decisive?”, ci în termeni de „care este punctul de echilibru între informațiile pe care cititorul este susceptibil să le accepte sau să le respingă?”

Adam Smith – Avuția națiunilor

Editură: Publica
An: 2011
Număr de pagini: 408
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Immanuel
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Avuția națiunilor este una dintre cele mai importante și influente cărți scrise vreodată. Ea a transformat modul în care gândim natura vieții economice, transformându-i structura  antică într-una modernă și recognoscibilă. Smith ne-a schimbat într-atât ideile, încât acum este dificil chiar și să mai descriem sistemul economic care era prevalent înainte de epoca sa. Avuția națională era măsurată în termenii stocului de aur și argint al țării. Despre comerț se credea că este benefic doar pentru cel care vinde, nu și pentru cel care cumpără. O națiune putea deveni mai bogată doar dacă altele sărăceau și mai mult. Importurile erau descurajate întrucât acele metale prețioase trebuiau să fie trimise în afară, pentru a le plăti. Exporturile erau favorizate pentru că le aduceau înapoi.

Constantin Sălăvăstru – Mic tratat de oratorie

Editură: Editura universității „A. I. Cuza”
An: 2010
Număr de pagini: 501
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Cristi
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

Apetența spre celălalt constituie una dintre paradigmele fundamentale după care se construiește orice încercare de explicație privind esența ființei umane. Oricâte obstacole ar întâmpina, oricât de dificilă i-ar fi situația, omul se orientează spre întâlnirea cu semenul din convingerea – ancestrală probabil și fără vreo urmă de explicație strictă – că numai împreună cu semenii poate face mai mult pentru sine și pentru ceilalți! Este motivul pentru care a și încercat să găsească formele cele mai eficiente și mai subtile de a stabili contactul inițiatic și de a facilita permanentizarea lui în beneficiul umanului. Evident, la început, relația cu celălalt s-a concretizat în contactul direct, de multe ori chiar fizic: legăturile dintre indivizi se stabileau în baza „prezenței fizice” a unuia și a celuilalt, prin imitarea unor comportamente sau conduite, prin munca în comun și împărtășirea – în baza simbolurilor primare – a experienței comune. Și astăzi există încă, în unele comunități în forme mai pregnante, în altele în ipostaze abia perceptibile, rudimente ale acestei comunicări inițiatice prin contactul fizic direct: strângerea mâinii, atingerea nasului, atingerea feței, țipetele. S-a constatat însă repede că – odată cu creșterea numărului membrilor comunității, cu răspândirea geografică a acestora – această formă de stabilire a relațiilor cu celălalt nu mai este suficientă și, de multe ori, nici măcar nu este posibilă: e dificil să iei contact cu toți membrii unei comunități (fiindcă sunt prea mulți), cu cei din comunități diferite (fiindcă sunt îndepărtați în spațiu).

A. J. Greimas – Despre sens: eseuri semiotice

Editură: Univers
An: 1975
Număr de pagini: 336
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Immanuel
Calitate: Medie


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Inegalitatea ce caracterizează interesul pentru științele umaniste, semn al slăbiciunilor acestora, este un veșnic prilej de neliniște: în cursul ultimelor decenii, când gândirea filozofică și cea politică încercaseră, cel puțin în Franța, să explice conceptul de istorie și să scoată din el postulatele metodologice capabile să întemeieze o știință a societății, lingvistica, știința socială, dacă se poate spune așa, neglija dimensiunea istorică a obiectului ei și nu căuta decât să exploateze noțiunea saussuriană de sincronie. Acum când, din motive asupra cărora nu are rost să ne oprim, marea dezbatere asupra istoriei și-a pierdut din înflăcărarea inițială, începem să recunoaștem – în lingvistică precum și în epistemologia structuralistă în general – primele simptome ale unui interes crescând pentru diacronie, primele eforturi de a depăși acea dihotomie ai cărei termeni păreau de neîmpăcat.

Ferdinand de Saussure – Scrieri de lingvistică generală

Editură: Polirom
An: 2003
Număr de pagini: 352
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Oficială
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: 
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Pare de-a dreptul imposibil să atribuim preeminența unui anumit adevăr al lingvisticii, făcând astfel din el punctul central din care s-a dezvoltat totul; există totuși cinci-șase adevăruri fundamentale atât de strâns interrelaționate, încât, pornind de la oricare dintre ele, ajungem în mod logic la toate celelalte și la aceleași consecințe, până în cea mai infimă ramificație a lor. Spre exemplu, ne putem limita la următoarea certitudine: Este fals (și nerealizabil) să stabilim o opoziție între formă și sens; în schimb, este întemeiat să opunem figura vocală unității formă-sens. Într-adevăr, oricine urmează cu rigurozitate această idee ajunge cu precizie matematică la aceleași rezultate ca și cel care va porni de la un principiu în aparență foarte diferit, ca de pildă acela conform căruia, în limbă, este justificat să distingem între fenomenele interne sau de conștiință și fenomenele externe, sesizabile în mod nemijlocit.

Giordano Bruno – Opere italiene, vol. 7

Editură: Humanitas
An: 2009
Număr de pagini: 308
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

Deși inventivitatea și suculența limbajului și stilului în care Giordano Bruno își scrie toate lucrările ne îndreptățesc să le socotim pe toate nu numai filosofice, ci și literare, totuși, în vasta lui operă există o singură creație propriu-zis literară, care este tocmai comedia de față. Bruno scrie această comedie într-un moment în care acest gen literar era „pe val” și gustat nu doar în Italia, ci și la curțile europene – unde se vorbea curent limba italiană. Căci Renașterea italiană avusese, pe lângă atâtea alte merite, și pe acela de a readuce la viață teatrul și mai ales comedia, iar la vremea în care scrie Bruno produsese deja o serie de capodopere incontestabile (de-ar fi să amintim numai Mătrăguna lui Machiavelli). În toate aceste comedii lumea se înfățișează ca nesăbuită, lipsită de ordine, de rațiune și de măsură, gata să-și piardă reperele și comportamentele morale, dar, în toate, personajele care sunt în stare să-și folosească până la capăt rațiunea – pentru a înțelege realitatea așa cum este ea și a construi strategii coerente pentru a o domina – sunt cele care reinstituie ordinea, dar o ordine reelaborată în propriul beneficiu. Comedia lui Bruno se înscrie și ea în această viziune teatrală asupra lumii pe care, într-un anume fel, o duce până la extrem.

Chaim Perelman, Lucie Olbrechts-Tyteca – Tratat de argumentare

Editură:  Editura universității „Alexandru Ioan Cuza”
An: 2012
Număr de pagini: 692
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Cristi
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Discursul persuasiv produce efecte prin inserarea sa, ca un tot, într-o situație, ea însăși cel mai adesea destul de complexă. Diferitele elemente ale discursului fiind în interacțiune, amploarea argumentării, ordinea argumentelor pun probleme pe care le vom trata la sfârșitul studiului nostru. Dar, înainte de a analiza subiectul nostru sub acest aspect sintetic, avem nevoie să analizăm structura argumentelor izolate. Această manieră de a proceda, indispensabilă într-o primă aproximare, ne va obliga să separăm articulările care sunt, în realitate, parte integrantă dintr-un același discurs și constituie o singură argumentare de ansamblu. Or, sensul și bătaia unui argument izolat nu pot fi decât rareori înțelese fără ambiguitate; analiza unei verigi a argumentării, în afara contextului și independent de situația în care se inserează ea, prezintă pericole incontestabile. Acestea nu se datorează nu mai caracterului echivoc al limbajului, ci și faptului că resorturile unei argumentări nu sunt aproape niciodată explicitate complet. Pentru a degaja o schemă argumentativă, suntem obligați să interpretăm cuvintele oratorului, să completăm verigile lipsă, ceea ce nu are loc niciodată fără risc. Într-adevăr, a afirma că gândirea reală a oratorului și a auditorilor săi este conformă cu schema pe care tocmai am relevat-o nu înseamnă decât o ipoteză mai mult sau mai puțin veridică. Cel mai adesea, de altfel, percepem simultan, mai mult de o manieră de a concepe structura unui argument.