Jean Amery – Despre sinucidere

Editură: Art
An: 2012
Număr de pagini: 187
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: SDR
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Desigur, pentru omul care se apropie de moarte, totul se manifestă diferit. Starea obiectivă de fapt nu îl preocupă. El nu resimte cum materia se depune la un moment dat în vasele sale coronariene, ci simte „o apăsare în piept”, pe care doar el o cunoaște și de care ceilalți, nici măcar doctorii săi, nu au habar. Sinele său, de care el se poate degaja pe cale rațională în momentul în care înțelege explicațiile specialiștilor și află mai mult sau mai puțin exact ce se întâmplă în mod obiectiv în propriul corp, rămâne totuși închistat ermetic în sine și refuză oricui accesul: transpunerea limbajului obiectiv în cel al subiectului nu poate fi niciodată o reușită deplină. Moartea, de îndată ce își face simțită apropierea, îi produce omului o contrarietate insuportabilă. Omul o poate doar „refula” sau trimite înspre zonele de gândire abstractă, non-emotivă, niciodată însă accepta în adevăratul sens al cuvântului: a integra în sinele său moartea, în enormitatea greutății ei specifice, ar însemna a te sustrage vieții. Se vorbește deseori în jurul morții, mai exact: vorbind în jurul morții, omul este tentat să se tot eschiveze, dar nu îndrăznește niciodată să se apropie de ea prin intermediul discursului, ceea ce tocmai se constituie ca obiect al nostru. Când moare cineva, tocmai din cercul celor mai apropiați se aude expresia simplistă că mortul „se odihnește în pace”, că, după o îndelungată suferință, în sfârșit „îi este bine”.

Jean Copans – Introducere în antropologie și etnologie

Editură: Polirom
An: 1996
Număr de pagini: 172
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: SDR
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

De ce etnologia și antropologia? De ce există mai multe discipline, aparent distincte, pentru a studia și explica viața bărbaților și femeilor în societate? Este de înțeles că viața generațiilor decedate cere metode de cercetare și o stare de spirit deosebită: istoria. Se înțelege, de asemenea, că relațiile care se stabilesc cu spațiul și cu mediul – atât naturale, cât și umane, variate într-atât, încât este mai potrivit să utilizăm pluralul („spații, respectiv „medii”) – fac obiectul unei alte preocupări științifice: geografia; sau că limbile și limbajul au făcut să apară lingvistica; sau că fenomenele simultan biologice și sociale ale speciei umane au stat la baza constituirii unei discipline autonome, demografia. În fine, faptul că psihologia și disciplinele sale conexe – precum psihanaliza – există nu ar trebui să ne surprindă peste măsură. Dar de ce să separăm etnologia de sociologie până la punctul în care una o caricaturizează cu prea multă ușurință pe cealaltă, imitându-i totodată fără rușine unele tehnici, metode, idei? Astăzi, înseși obiectele de cercetare sunt acelea care, la o primă privire, par identice sau echivalente. Totuși, simetria dintre cele două ansambluri disciplinare poate fi discutată, pentru că evoluțiile lor istorice au scos în evidență diferențe care au fost considerate multă vreme a fi de natură, chiar dacă astăzi ele nu par a fi decât de grad. Istoria științelor, care construiește sau justifică o tradiție, poate fi însă revăzută și corectată.

Michel Foucault – Arheologia cunoașterii

Editură: Univers
An: 1999
Număr de pagini: 292
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: SDR
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

Descrierea unui atare sistem nu poate să echivaleze cu o descriere directă și nemijlocită a conceptelor înseși. Nu este vorba de a întocmi în chip exhaustiv inventarul acestora, de a stabili trăsăturile pe care ele le pot avea în comun, de a realiza o clasificare a lor, de a măsura coerența lor internă sau de a verifica compatibilitatea lor mutuală; nu este luată ca obiect de analiză arhitectura conceptuală a unui text izolat, a unei opere individuale sau a unei științe la un anumit moment. Facem un pas înapoi din fața acestui joc conceptual manifest; și încercăm să determinăm conform căror scheme (de punere în serie, de grupări simultane, de modificare lineară sau reciprocă) enunțurile pot să fie legate unele de altele într-un anumit tip de discurs; încercăm astfel să reperăm felul în care elementele recurente ale enunțurilor pot să reapară, să se disocieze, să se recompună, să câștige în extensie sau în determinare, să fie reluate în interiorul unor noi structuri logice, să dobândească, în schimb, noi conținuturi semantice, să constituie, între ele, organizări parțiale. Aceste scheme permit descrierea nu a legilor de construcție internă a conceptelor, nici geneza lor progresivă și individuală în mintea unui om, ci dispersia lor anonimă în texte, cărți și opere. Dispersie ce caracterizează un anumit tip de discurs și care definește – între concepte -, formule de deducție, de derivare, de coerență, dar și de incompatibilitate, încrucișare, substituție, excluziune, alterare reciprocă, deplasare etc. Prin urmare, la un nivel într-o oarecare măsură preconceptual, o astfel de analiză se referă la câmpul în interiorul căruia conceptele pot să coexiste și la regulile de care acest câmp ascultă.

Walter F. Otto – Zeii Greciei

Editură: Humanitas
An: 1995
Număr de pagini: 304
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Immanuel
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

O serie de personaje strălucite s-a perindat prin fața noastră și nu putem să nu cădem pe gânduri. Cine sunt oare aceste forțe care țin în mâinile lor întreaga bogăție a lumii? Fiecare dintre zei ni s-a prezentat cu felul său propriu de a fi; dar în ce constă esența comună tuturor, esență care-i face zei? Cuvințelul „zeu” nu e greu de rostit. Dar ce semnificație are el oare în lumea grecilor lui Homer? Întrebarea a fost pusă desigur adeseori, dar acest lucru n-a fost făcut niciodată în mod serios din simplul motiv că distanța enormă între religia vechilor greci și religia noastră n-a permis ca problema să fie tratată cu adevărat în mod serios. Dar oare această distanță n-ar trebui mai degrabă și ne incite, ba chiar să ne facă curioși la maximum? Pentru o analiză profundă însă, este desigur necesar să depășim concepția noastră iudeo-creștină despre lume și să fim capabili să acceptăm o privire asupra existenței și devenirii dintr-un cu totul alt punct de vedere. Ce poate fi însă mai interesant decât a ne întreba ce a înțeles un popor precum cel grec, în epoca sa de genială preistorie, prin noțiunea de zeitate și de ce natură sunt aceste ființe asupra cărora s-a îndreptat privirea solemnă și încărcată de venerație a grecilor.

Ioan Petru Culianu – Arborele Gnozei

Editură: Polirom
An: 2005
Număr de pagini: 383
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: 
Link versiune Epub/Mobi: 

 

În aparență, și numai în aparență, subiectul acestei cărți îl constituie studierea unor curente –mai întâi din domeniul religiei, apoi din domeniile filozofiei, literaturii și științei – care au în comun o serie de premise, cum ar fi aceea că lumea aceasta și Creatorul ei sunt, dacă nu de esență rea, cel puțin de esență inferioară. În măsura aceasta, cei interesați de studiul istoriei Evului Mediu vor afla în cartea de față o alternativă complet adusă la zi la lucrarea clasică a lui Steven Runciman The Medieval Manichees, ieșită astăzi din uz; și, mai mult decât atât, cei care se ocupă de studiul Antichității târzii vor întâlni aici cea mai completă expunere a mitologiei gnostice (incluzând maniheismul și pe negnosticul Marcion) întreprinsă vreodată până acum.

Claude Levi-Strauss – Gândirea sălbatică

Editură: Editura Științifică
An: 1970
Număr de pagini: 477
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: SDR
Calitate: Medie


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

S-ar putea, desigur, imagina că la începutul vieții în societate, și chiar astăzi, indivizi cuprinși de anxietate să fi inventat, și ei inventează totdeauna, comportări compulsive asemănătoare celor ce se observă la psihopați : asupra acestei multitudini de variații individuale s-ar exercita un fel de selecție socială care, după cum selecția naturală o face pentru mutații, ar ocroti și ar generaliza pe acelea care sunt utile perpetuării grupului și menținerii ordinii, eliminând totodată pe celelalte. Dar această ipoteză, greu verificabilă în prezent și de loc în ce privește un trecut îndepărtat, nu ar adăuga nimic la simpla constatare că riturile apar și dispar fără regularitate. Pentru ca apelul la anxietate să furnizeze fie și un început de explicație, ar trebui știut mai întâi în ce anume constă anxietatea și apoi ce relații există între o emoție confuză și dezordonată, de o parte, și comportări purtând pecetea celei mai riguroase precizii și oare se repartizează între câteva categorii distincte, de altă parte. Care e mecanismul prin intermediul căruia cea dintâi le-ar genera pe celelalte? Anxietatea nu este o cauză; e modul în care omul percepe, subiectiv și obscur, o dezordine interioară despre oare nici nu știe dacă e fizică sau mentală. Dacă există o conexiune inteligibilă, aceasta va trebui căutată printre comportările articulate și structurile de dezordine a căror teorie rămâne a fi formulată, și nu între aceste comportări și reflectarea unor fenomene necunoscute pe ecranul sensibilității.

Marcel Mauss – Eseu despre dar

Editură: Institutul European
An: 1993
Număr de pagini: 200
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: SDR
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

În democrație, puterea este structurată conform intereselor economice, care sunt principalii factori de decizie. Însă puterea, în mâinile unei oligarhii, nu poate exista decât dacă ea este acceptată de către populație (altfel nu ar mai fi o putere democratică). Acceptarea puterii provine din faptul că indivizii bogați au un anumit număr de obligații: ei nu se îmbogățesc decât prin munca altora (sau altfel nu sunt așa de bogați) fiind deci datori față de populație. „Bogații [trebuie] – în mod liber, sau chiar cu forța – să se considere din nou ca un fel de trezorieri ai concetățenilor lor” într-o societate modernă, adică acolo unde legăturile sociale de apropiere, legăturile comunitare sunt eclipsate de obligațiile legale și economice, coeziunea socială este asigurată prin sisteme obligatorii (adică pentru îndeplinirea cărora nu se poate pune problema opțiunii, sub amenințarea exploziei sociale), analoage darului. Aceste structuri se referă în primul rând la ceea ce permite fiecăruia să trăiască în securitate, funcție tradițională a legăturii comunitare: copilăria, bătrânețea și boala necesită apariția unor instituții publice sau para-publice. Trebuie asigurată populației o oarecare „securitate socială” pe care societatea civilă, singură, nu o poate asigura. În afară de această securitate socială, condițiile unui minimum de coeziune socială, de altfel indispensabilă vieții în societate, nu mai sunt întrunite.

Sigmund Freud – Totem și tabu

Editură: Herald
An: 2017
Număr de pagini: 211
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: SDR
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Cei doi termeni enunțați în titlul cărții, totemul și tabuul, nu sunt aici tratați în aceeași manieră. Problema tabuului primește aici o soluționare pe care o consider aproape definitivă și sigură. Nu la fel stau lucrurile în cazul problemei totemismului, despre care pot să declar cu modestie că soluția pe care o propun este doar aceea pe care datele actuale ale psihanalizei par a o justifica și autoriza. Această diferență între rezultatele obținute, a gradului lor de certitudine, ține de faptul că tabuul încă supraviețuiește în zilele noastre, în societățile moderne; chiar dacă este privit dintr-o perspectivă negativă și se referă la obiecte cu totul diferite, el nu este altceva, din punct de vedere psihologic, decât „imperativul categoric” al lui Kant, cu singura diferență că el dorește să acționeze prin constrângere, îndepărtând orice motivație conștientă. Totemismul, dimpotrivă, este cât se poate de străin felului nostru actual de a simți. Este o instituție dispărută de multă vreme, care a fost înlocuită de noile forme religioase și sociale; este o instituție în care de-abia dacă mai descoperim câteva urme în religia, moravurile și obiceiurile popoarelor civilizate moderne și care a suferit profunde modificări chiar la popoarele care mai păstrează totemismul.

Mircea Eliade – India

Editură: Editura pentru Turism
An: 1991
Număr de pagini: 162
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: SDR
Calitate: Medie


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

De odihnit, nu poți. Biciuirea continuă, ritmul e accelerat, oxigenul acesta pe care îl sorbi prea repede și prea mult ți-a dat respirația tare și sete nesfârșită. Pornești la drum. Iată aci este templul unde se păstrează dintele lui Buddha, relicvă purtată la sărbători de elefanți dauriţi și încărcați cu fireturi. Iată acum lacul, apă de stâncă și oglindă din cer, și mai departe parcul cu maimuțe și cu elefanți în grajdul pitit după eucalipți, iar mai departe alt templu, și altă casă albă. altă școală, altă grădină. Trec ceasurile și tot așa trec și zilele. Și rămâi tot neastâmpărat, tot viu, tot neadormit. Căci insula aceasta invadată de oxigen și de soare dăruiește viața și veghea oricui, dar mai ales străinului care coboară din țările cumpătate. Când pleci din Kandy, înspre miazănoapte, spre Anuradhapura, vechea capitală budistă a insulei – ai impresia netă că părăsești pentru totdeauna civilizația. Aici erau hotele, și lumini electrice, și chioșcuri cu ziare. Dar aruncă-ți privirea în codrii dimprejur, în noaptea aceasta umedă și caldă care te așteaptă afară din cetate. Spaimele și bucuriile de pe drum ți se pogoară iar în suflet. Ești de-acum un prizonier al junglei, te-a otrăvit mireasma ei tare, te-au fermecat ochii ei de flori, te-au răscolit brațele ei, șerpii vii, liane. 

Mircea Eliade – Sacrul și profanul

Editură: Humanitas
An: 2005
Număr de pagini: 170
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Omul religios trăiește astfel în două feluri de Timp, dintre care cel mai important, Timpul sacru, apare sub forma paradoxală a unui Timp circular, reversibil și recuperabil, un soi de prezent mitic regăsit periodic cu ajutorul riturilor. Acest comportament față de Timp deosebește omul religios de cel nereligios: primul refuză să trăiască doar în ceea ce se numește, în termeni moderni, „prezentul istoric”, străduindu-se să ajungă la un Timp sacru care, în unele privințe, ar putea însemna „Veșnicia”. Nu este ușor de arătat doar în câteva cuvinte ce înseamnă Timpul pentru omul nereligios al societăților moderne. Nu intenționăm să abordăm filozofiile moderne ale Timpului și nici unele concepte pe care știința contemporană le folosește pentru propriile sale cercetări. Scopul nostru nu este de a compara sisteme ori filozofii, ci comportamente existențiale. Or, ceea ce se poate observa la un om nereligios este că și el cunoaște o anumită discontinuitate și eterogenitate a Timpului. Și pentru el există, în afară de timpul mai curând monoton al muncii, un timp al petrecerilor și al spectacolelor, un timp „festiv”. Și el trăiește după ritmuri temporale variate și cunoaște timpuri cu intensitate variabilă: când ascultă muzica preferată sau când, îndrăgostit, așteaptă sau se întâlnește cu persoana iubită, trăiește, evident, într-un alt ritm temporal decât atunci când muncește sau se plictisește.