Categorie: Antropologie

Descrierea unui atare sistem nu poate să echivaleze cu o descriere directă și nemijlocită a conceptelor înseși. Nu este vorba de a întocmi în chip exhaustiv inventarul acestora, de a stabili trăsăturile pe care ele le pot avea în comun, de a realiza o clasificare a lor, de a măsura coerența lor internă sau de a verifica compatibilitatea lor mutuală; nu este luată ca obiect de analiză arhitectura conceptuală a unui text izolat, a unei opere individuale sau a unei științe la un anumit moment. Facem un pas înapoi din fața acestui joc conceptual manifest; și încercăm să determinăm conform căror scheme (de punere în serie, de grupări simultane, de modificare lineară sau reciprocă) enunțurile pot să fie legate unele de altele într-un anumit tip de discurs; încercăm astfel să reperăm felul în care elementele recurente ale enunțurilor pot să reapară, să se disocieze, să se recompună, să câștige în extensie sau în determinare, să fie reluate în interiorul unor noi structuri logice, să dobândească, în schimb, noi conținuturi semantice, să constituie, între ele, organizări parțiale. Aceste scheme permit descrierea nu a legilor de construcție internă a conceptelor, nici geneza lor progresivă și individuală în mintea unui om, ci dispersia lor anonimă în texte, cărți și opere. Dispersie ce caracterizează un anumit tip de discurs și care definește – între concepte -, formule de deducție, de derivare, de coerență, dar și de incompatibilitate, încrucișare, substituție, excluziune, alterare reciprocă, deplasare etc. Prin urmare, la un nivel într-o oarecare măsură preconceptual, o astfel de analiză se referă la câmpul în interiorul căruia conceptele pot să coexiste și la regulile de care acest câmp ascultă.