Friedrich Nietzsche – Opere complete, vol. 6

Editură: Hestia
An: 2005
Număr de pagini: 345
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Admițând că adevărul este o femeie -, cum adică? nu-i fondată oare suspiciunea că toți filozofii, în cazul că erau dogmatici, nu prea se pricepeau la femei? că înfiorătoarea seriozitate, insolența stângace cu care de obicei se-ndreptau până acum către adevăr constituiau niște mijloace nediplomatice și indecente tocmai pentru a-și cuceri o femeie? Sigur este că el nu s-a lăsat cucerit: – și orice fel de dogmatică se ține azi mâhnită și fără curaj pe picioare. Dacă se mai ține, în general, pe picioare! Căci există zeflemitori care susțin că a căzut, că orice dogmatică zace la pământ, mai mult, că orice dogmatică trage să moară. Serios vorbind, există temeiuri convingătoare să sperăm că orice dogmatizare în filozofie, oricât de solemn, de definitiv și de categoric s-ar fi manifestat, poate că n-a fost decât o nobilă copilărie și treabă de ageamiu; și, poate, este foarte aproape vremea în care se va-nţelege iar și iar ceea ce a fost, de fapt, suficient spre a furniza piatra de temelie pentru asemenea construcții de filozofi, sublime și absolute, pe care dogmaticii le-au înălțat până în prezent, – un eres popular oarecare din vremea imemorială (ca superstiția sufletului care, în chip de superstiție a subiectului și a eu-lui , n-a încetat nici astăzi să provoace scandal), poate un joc de cuvinte oarecare, o tentație din partea gramaticii sau o temerară generalizare de fapte foarte restrânse, foarte personale, foarte omenesc-prea omenești. Filozofia dogmaticilor e de sperat că nu era decât o promisiune peste milenii: așa cum era, într-o vreme și mai de demult, astrologia, în al cărei serviciu s-au consumat poate mai multe eforturi, bani, ingeniozitate, răbdare decât până acum pentru vreo știință veritabilă: – îi datorăm ei și pretențiilor ei „supraterestre” din Asia și Egipt marele stil în arhitectură. Se pare că toate lucrurile mari, ca să i se înscrie omenirii în inimă cu niște cerințe veșnice, trebuie să cutreiere pământul mai întâi în chip de pocitanii ieșite din comun și înfricoșătoare: o astfel de pocitanie a fost filozofia dogmatică, de pildă, doctrina Vedanta în Asia, platonismul în Europa. Să nu fim ingrați față de ea, cu toate că trebuie recunoscut că până acum cea mai rea, cea mai persistentă și periculoasă dintre toate erorile a fost o eroare de dogmatici, anume invenția spiritului pur și a binelui în sine datorată lui Platon.

Emile Durkheim – Regulile metodei sociologice

Editură: Polirom
An: 2002
Număr de pagini: 193
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Anonim
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: —
Link versiune Epub/Mobi: 

 

În aparență, un fenomen nu poate fi colectiv decât dacă este comun tuturor membrilor societății sau cel puțin majorității sale; în consecință, dacă este general. Fără îndoială, dacă e general, asta se întâmplă fiindcă e colectiv (adică mai mult sau mai puțin obligatoriu), nici vorbă ca el să fie colectiv fiindcă este general. Este o stare a grupului, care se repetă la indivizi pentru că li se impune. El există în fiecare în parte fiindcă există în întreg, nicidecum nu este în întreg fiindcă este în părțile sale. Este evident mai ales la acele credințe și practici care ne sunt în întregime transmise de la generațiile anterioare; le primim și le adoptăm pentru că, fiind în același timp o operă colectivă și o operă seculară, sunt investite cu o autoritate specială pe care educația ne-a învățat s-o recunoaștem și să o respectăm. Or, să remarcăm că marea majoritate a fenomenelor sociale ne vine pe această cale. Însă chiar atunci când faptul social se datorează, în parte, colaborării noastre directe, el nu are altă natură. Un sentiment colectiv, care izbucnește într-o adunare, nu exprimă pur și simplu ceea ce era comun între toate sentimentele individuale. El este cu totul altceva, după cum am arătat. El este o rezultantă a vieții comune, un produs al acțiunilor și reacțiunilor care au loc între conștiințele individuale; iar dacă el reverberează în fiecare dintre ele, o face în virtutea energiei speciale pe care o datorează tocmai originii sale colective. Dacă toate inimile vibrează la unison, aceasta nu e urmarea unui acord spontan și prestabilit; ci numai pentru că o aceeași forță le mișcă în același sens. Fiecare este antrenat de toți.

Emil Cioran – Exerciții de admirație

Editură: Humanitas
An: 2003
Număr de pagini: 226
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Immanuel
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Printre gânditorii care, ca Nietzsche sau ca Sfântul Pavel, au avut gustul și geniul provocării, un loc de seamă îi revine lui Joseph de Maistre. Ridicând cea mai măruntă problemă la nivel de paradox și la rang de scandal, mânuind anatema cu un amestec de cruzime și fervoare, el avea să creeze o operă bogată în enormități, un sistem ce nu încetează să ne seducă și să ne exaspereze. Amploarea și elocvența înverșunărilor sale, pasiunea pusă în slujba unor cauze de nesusţinut, îndârjirea de a legitima numeroase nedreptăți, predilecția pentru fraza asasină fac din el un spirit lipsit de măsură, care, necatadicsind să-și convingă adversarul, îl zdrobește din capul locului prin adjectiv. Convingerile lui par să respire o mare fermitate: ispitit de scepticism, el a știut să răspundă prin aroganța prejudecăților sale, prin vehemența dogmatică a disprețului său.

Constantin Noica – Devenirea intru ființă. Scrisori despre logica lui Hermes

Editură: Humanitas
An: 1998
Număr de pagini: 581
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Madra Alla
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Ontologia s-a deschis de câteva ori cu teza: ființa nu e așa, nici așa; nu e asta, nici asta. Ar trebui încercată teza răsturnată: nici asta, nici asta nu e ființa. Un asemenea început de jos în sus are îndreptățiri istorice. În afara viziunii mitic-filozofice a gândirii indiene (neti-neti, spune fiecare realitate celui ce caută pe Brahma), în afara viziunii din Cartea lui Iov („nu e la mine, nici la mine”, spune fiecare realitate despre înțelepciune), stă începutul filozofic propriu-zis, prin „îndoiala metodică”, asupra lucrurilor, cu vorba lui Descartes, sau prin „reducția fenomenologică” cu vorba de mai târziu. Așa cum ființele vii nu exprimă viața însăși , sau limbile vorbirea însăși, lucrurile ce sunt nu exprimă ființa însăși.

C. G. Jung – Personalitate și transfer

Editură: Teora
An: 1996
Număr de pagini: 294
OCR: Nu
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Medie


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: —
Link versiune Epub/Mobi: 

Pentru dezvoltarea personalității, diferențierea riguroasă de psihicul colectiv este deci cerința absolută, căci orice diferențiere deficientă determină o dizolvare imediată a individualului în colectiv. Există aici pericolul contopirii psihicului colectiv cu cel individual în cursul analizei inconștientului, ceea ce atrage după sine toate efectele neplăcute indicate anterior. Aceste efecte dăunează fie sentimentului de viață al pacientului, fie semenilor săi în cazul în care acesta are o oarecare influență asupra celor din jur. El va încerca inevitabil, dată fiind identitatea sa cu psihicul colectiv, să impună altora pretențiile inconștientului său, căci identitatea cu psihicul colectiv provoacă sentimentul unei valabilități generale („asemănări cu Dumnezeu”) ce ignoră pur și simplu psihicul personal al semenilor săi. (Acest sentiment derivă bineînțeles din universalitatea psihicului colectiv.) O atitudine colectivă presupune în mod firesc în cazul celuilalt același psihic colectiv. Acest lucru înseamnă însă ignorarea lipsită de scrupule a diferențelor individuale și a celor cu caracter general ce există chiar și în interiorul psihicului colectiv, cum ar fi de exemplu diferențele rasiale. Această ignorare a individualului înseamnă desigur o sufocare a individului, ceea ce duce la exterminarea elementului diferențierii în cadrul unei comunități. Elementul diferențierii este individul.