Mircea Eliade – De la Zalmoxis la Genghis-Han

Editură: Humanitas
An: 1995
Număr de pagini: 274
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Nu dispunem decât de câteva documente despre preoții și terapeuții-magicieni geto-daci, dar Platon ne vorbește deja despre ei și mărturia lui este importantă. După ce a povestit întâlnirea cu unul din medicii „regelui trac Zalmoxis despre care se zice că stăpânesc meșteșugul de-a te face nemuritor”, Socrate continuă: acest doctor trac îi spuse ce învățase el „de la regele nostru care este și zeu”; Zalmoxis, zice el, ne învață că „după cum nu trebuie să încercăm a vindeca ochii fără să vindecăm capul, ori capul fără să ținem seamă de trup, tot astfel nici trupul nu poate fi însănătoșit fără suflet” . Pentru asta, adaugă terapeutul trac , „remediul multor boli este necunoscut medicilor greci, pentru că ei neglijează ansamblul” (Charmides, 156d, trad. rom. Simina Noica). Sub clișeul literar al „înțelepciunii barbarilor” superioară științei grecilor se descifrează o doctrină analoagă integralismului hipocratic. Nu trebuie să uităm că reputația medicilor geto-daci era reală și că ea s-a menținut timp de secole. Dar Platon comunică câteva detalii de mare valoare: importanta acordată „sufletului” de către Zalmoxis care este în același timp zeu, rege și terapeut; relația funcțională între sănătatea conservată printr-o „ metodă totală” , în care sufletul joacă rolul decisiv, și obținerea nemuririi. În măsura în care aceste detalii reflectă, chiar dincolo de o anumită fabulație, informații reale despre „înțelepciunea geților”, ele confirmă și completează mărturia lui Herodot: pe scurt, Zalmoxis este zeul-terapeut care se preocupă înainte de toate de sufletul uman și de destinul său.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *