Immanuel Kant – Religia doar în limitele rațiunii

Editură: ALL
An: 2007
Număr de pagini: 361
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Immanuel
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Propoziția: omul este rău nu poate, după cele precedente, spune altceva decât că: el este conștient de legea morală și totuși a adoptat în maxima sa îndepărtarea (ocazională) de această lege. El este rău de la natură înseamnă: aceasta este valabilă pentru întreaga sa specie: nu este ca și cum o astfel de calitate ar putea fi dedusă din conceptul speciei sale (al unui om în genere), (căci atunci ea ar fi necesară), dar după cum îl cunoaștem din experiență el nu poate fi judecat diferit sau putem presupune tendința către rău Ia orice om, chiar Ia cel mai bun, ca subiectiv necesară. Întrucât această tendință trebuie să fie ea însăși considerată ca moral rea și, prin urmare, să vedem aici nu o predispoziție naturală, ci ceva de care omul poate fi făcut responsabil. În consecință trebuie să constea din maxime ale liberului arbitru contrare legii: dar acestea, datorită libertății, trebuie să fie luate drept contingente în ele însele, ceea ce, pe de altă parte, nu se va acorda cu universalitatea acestui rău, pentru că temeiul subiectiv suprem al tuturor maximelor nu se îngemănează cu umanitatea, de ce nu știm, și de aceea nu este oarecum înrădăcinat în ea: noi putem numi această tendință una naturală către rău, și pentru că întotdeauna trebuie ca însăși această tendință să poarte propria sa vină, noi o putem numi un rău radical, înnăscut (dar nu într-o măsură mai mică am dobândit-o noi înșine) în natura umană.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *