Theodor Mommsen – Istoria romană, vol. 1 – 4

La moartea sa, în 1903, Mommsen era, poate, cel mai cunoscut savant din întreaga lume, cel puțin în domeniul literelor și al științelor umaniste. Gloria sa, dar și a domeniului cu care a fost și, în bună măsură, a rămas până astăzi identificat – cercetarea istoriei romane ca fundament al identității și valorilor europene – s-a datorat într-o măsură cu totul excepțională talentului de scriitor și geniului de cercetător care au conferit Istoriei romane o celebritate fără egal în epocă, dar și în perioadele care au urmat. Dar această glorie se datorează, de asemenea, și ideii potrivit căreia Antichitatea slujește modernității – o idee pe care a ilustrat-o în propria operă și a difuzat-o în mediile intelectuale cele mai diverse. Sinteza unică între detaliul științific, fervoarea avântată a scriiturii și ascuțișul polemic de generoasă viziune a întregului, susținute de cunoașterea desăvârșită a documentelor antice, dar și de experiența angajamentului personal și a participării directe la lupta politică, fac din acest monument al istoriografiei clasice o „lucrare pentru toate timpurile”, cum scria cândva Tucidide: ktema eis aiei.