Jaroslav Pelikan – Tradiția creștină, vol. 5: Doctrina creștină și cultura modernă (de la 1700)

Editură: Polirom
An: 2008
Număr de pagini: 392
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Rugăciunea și promisiunea lui Hristos garantaseră infailibilitatea lui Petru și a succesorilor acestuia. Dar apărătorii autorității Bisericii Romano-Catolice, răspunzând acuzației că extind această autoritate de la probleme de credință la probleme practice, au creat o categorie de „probleme de evidență doctrinală” (de exemplu, dacă Arie propovăduise sau nu erezia atribuită lui), în virtutea cărora Biserica și papa puteau avea pretenții de infailibilitate atunci când vorbeau ex cathedra. Acest lucru nu însemna o „infailibilitate în general”, cum o numeau criticii săi protestanți, ci conținea stipularea că, „atunci când definea articole ce țin de credință și de morală”, papa vorbea numai „după ce și-a demonstrat o sârguință morală în determinarea sensului Scripturii și al tradiției uniforme a Bisericilor” și, în consecință, că el nu putea, imediat ce a fost ales, să-și asume „rezolvarea tuturor controverselor teologice” care îi preocupau pe învățați de ani întregi. În consecință, un papă care ar defini doctrina „în contradicție cu tradiția încetățenită și cu simțul evident al Bisericii” nu ar vorbi ex cathedra ; nici papa Honoriu I nu vorbise cu această autoritate. Opunându-se atribuirii de către romano-catolici a autorității unei tradiții postbiblice „sărăcăcioase” și pretențiilor de a avea noi revelații, din rândurile unor protestanți și romano·catolici, apărătorii autorității scripturale au mers până la a afirma că Duhul Sfânt nu ascunsese adevărul timp de secole, ci îl afirmase explicit când inspirase Scripturile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *