T. A. Szlezak – Cum să-l citim pe Platon

Editură: Grinta
An: 2008
Număr de pagini: 184
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Anonim
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Adevărul e că Platon nu a fost niciodată un autor transparent pentru lectură iar întrebarea „cum să-l citim pe Platon” a traversat secolele fără a-și fi primit vreodată un răspuns unitar, stabil și coerent. Și, dacă ne gândim că nu există probabil un alt gânditor a cărui influență directă și indirectă asupra culturii occidentale să fi fost mai profundă, mai îndelungată și mai cuprinzătoare decât aceea a lui Platon, devine considerabilă semnificația acestei întrebări, ca și aceea a lipsei unui răspuns clar la ea. Deja Plotin, în secolul III, care considera că restabilise sensul autentic al învățăturii lui Platon, se plângea că acesta din urmă „nu pare a spune pretutindeni același lucru, pentru ca să putem cunoaște cu ușurință intenția sa”. În secolul al XVII-lea, Leibniz exclama: „dacă cineva l-ar putea reduce pe Platon la un sistem, un asemenea ins ar aduce mari servicii umanității”; iar mai târziu, Goethe, în aceeași notă, scria: „Desigur că cel care vrea să explice ce anume oameni precum Platon au afirmat serios prin intermediul comediei sau într-o manieră glumeață și ce anume ei au afirmat prin intermediul convingerii sau în chip direct, ca să spunem așa, ar face un mare serviciu și ar aduce o mare contribuție la cultura noastră.”

Platon – Opere, vol. 3

Editură: Editura Științifică și Enciclopedică
An: 1974
Număr de pagini: 438
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: liviubogdan
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Nu orice operă a lui Platon poate fi interpretată. Timaios nu poate fi, nici Legile; ele pot fi doar expuse, comentate, explicate. În general, o lucrare științifică sau un tratat de politică și morală, cum sunt acestea, nu se „interpretează”. Când așadar nu se comentează și explică, ele rămân să fie înfățișate și rezumate în alți termeni. În schimb o interpretare tinde – fie și în alți termeni – să dea socoteală de termenii înșiși ai operei, de situațiile, amănuntele și întregul ei, făcând aceasta verset cu verset și termen cu termen. O interpretare muzicală nu trece peste nici o notă și frază din operă; una literară leagă și semnifică orice detaliu. La fel, una filosofică trebuie să dea socoteală de tot ce s-a spus, uneori în lumina a ceea ce a rămas nespus în operă.

Immanuel Kant – Antropologia din perspectivă pragmatică

Editură: Antaios
An: 2001
Număr de pagini: 325
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Immanuel
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Antropologia se voia o lucrare care să întregească și să completeze sistemul idealismului transcendental kantian, o lucrare dedicată răspunsului la întrebarea „ce este omul?“. După cum bine se știe, la întrebarea „ce pot ști?“ (prima dintre cele trei întrebări din Critica rațiunii pure, A805/B833, de care este interesată rațiunea), se adusese un răspuns în filozofia teoretică (metafizică), la întrebarea „ce trebuie să fac?“ se adusese un răspuns în filozofia practică (morală), iar la a treia întrebare, „ce-mi este îngăduit să sper?“, întrebare deopotrivă teoretică și practică, răspunsul se prefigurase în partea sistematică dedicată religiei. Cele trei întrebări și cele trei domenii se cereau a fi întregite de o lucrare interesată exclusiv de problematica omului, dat fiind locul central al acestuia în calitate de propriu scop final. Chiar dacă antropologia ca disciplină nu a fost creată de filozoful de la Königsberg, el este cel care a dat o întemeiere acestei discipline, antropologia ocupând în sistemul kantian un loc central. Rod al cursurilor pe care filozoful le-a ținut timp de aproape treizeci de ani (p. 42), din semestrul al doilea al anului universitar 1772-1773, lucrarea a apărut în 1798, fiind urmată în 1800 de o a doua ediție, revăzută, rămasă de atunci ediție de referință.

Pierre Bourdieu – Economia bunurilor simbolice

Editură: Meridiane
An: 1986
Număr de pagini: 327
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: SDR
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

De fapt, opoziția pe care ideologia profesională a producătorilor pentru producători și a purtătorilor lor de cuvânt o stabilește între libertatea creatoare și lege a pieței, între constrângerile sociale care orientează operele din afară și exigențele intrinseci ale operei care cere să fie urmată, ameliorată, finalizată, între operele care sunt create de publicul, lor și operele care tind să-și creeze publicul, pe scurt între simplii negustori și „creatorii” autentici , există fără îndoială un sistem de apărare împotriva deziluzionării ce o produce o dată cu progresele diviziunii muncii, constituirea de domenii separate de activitate favorizând explicitarea funcțiilor lor proprii și organizarea rațională a mijloacelor tehnice în raport cu aceste funcții. Nu este deci întâmplător faptul că arta medie și arta pentru artă, amândouă produse de artiști și de intelectuali înalt profesionalizați, se caracterizează prin aceeași vaIorizare a tehnicii ce orientează producția într-un caz spre căutarea efectului (înțeles atât ca efect produs asupra publicului, cât și ca fabricație ingenioasă), în celălalt spre cultul formei pentru formă, afirmare fără precedent a celui mai ireductibil aspect al activității profesionale și, prin aceasta, a specificității și a ireductibilității producătorului. Astfel se explică faptul că anumite opere de artă medie pot să prezinte caracteristici formale care Ie facilitează pătrunderea mai devreme sau mai târziu în cultura legitimă. Datorită faptului că trebuie să țină seama de convențiile foarte stricte ale unui gen puternic stereotipizat, regizorii de westerne sunt puși în situația de a-și manifesta virtuozitatea de tehnicieni de înalt profesionalism referindu-se mereu la soluțiile anterioare, presupuse a fi cunoscute, în soluțiile ce le aduc unor probleme canonice , frizând tot timpul pastișa sau parodia autorilor anteriori cu care se măsoară.