Jacques Derrida – Despre ospitalitate

Editură: Polirom
An: 1999
Număr de pagini: 171
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: SDR
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Aceasta este, potrivit uneia, din deschiderile sale, problema străinului, ca problemă a problemei. Ospitalitatea constă oare în a-l interoga pe noul sosit? Începe ea cu întrebarea adresată celui care vine (lucru ce pare a ține de omenie și uneori chiar de iubire, presupunând că ospitalitatea poate ține de iubire – enigmă pe care o lăsăm deocamdată în rezervă): Cum te cheamă? Spune-mi numele tău, cum trebuie să te strig eu care te chem, eu care vreau să-ți spun pe nume? Cum te voi chema? Este și ceea ce-i întrebăm, cu tandrețe, uneori, pe copii sau pe cei care ne sunt dragi. Ori cumva ospitalitatea începe printr-o primire neînsoțită de întrebări, cu o dublă ștergere a întrebării și a numelui? Cum e mai corect și mai plin de iubire, să întrebăm ori să nu întrebăm? Să-i spunem pe nume sau nu? Să dăm un nume ori să învățăm un nume deja dat ? Să acordăm ospitalitate unui individ? Unui individ identificabil prin nume? Titularului unui drept? Sau, poate, ospitalitatea e acordată, e dată celuilalt înainte ca el să-și decline identitatea, înainte chiar ca el să fie (recunoscut ori numai presupus) un individ oarecare, un titular de drept și individ strigat pe numele său de familie etc.? Chestiunea ospitalității este deci chestiunea întrebării; dar, în același timp, e chestiunea individului și a numelui ca ipoteză a generării.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *