
Editură: Editura universității „A. I. Cuza”
An: 2010
Număr de pagini: 501
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Cristi
Calitate: Excelentă
Link 1: Aici
Link 2: —
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: —
Apetența spre celălalt constituie una dintre paradigmele fundamentale după care se construiește orice încercare de explicație privind esența ființei umane. Oricâte obstacole ar întâmpina, oricât de dificilă i-ar fi situația, omul se orientează spre întâlnirea cu semenul din convingerea – ancestrală probabil și fără vreo urmă de explicație strictă – că numai împreună cu semenii poate face mai mult pentru sine și pentru ceilalți! Este motivul pentru care a și încercat să găsească formele cele mai eficiente și mai subtile de a stabili contactul inițiatic și de a facilita permanentizarea lui în beneficiul umanului. Evident, la început, relația cu celălalt s-a concretizat în contactul direct, de multe ori chiar fizic: legăturile dintre indivizi se stabileau în baza „prezenței fizice” a unuia și a celuilalt, prin imitarea unor comportamente sau conduite, prin munca în comun și împărtășirea – în baza simbolurilor primare – a experienței comune. Și astăzi există încă, în unele comunități în forme mai pregnante, în altele în ipostaze abia perceptibile, rudimente ale acestei comunicări inițiatice prin contactul fizic direct: strângerea mâinii, atingerea nasului, atingerea feței, țipetele. S-a constatat însă repede că – odată cu creșterea numărului membrilor comunității, cu răspândirea geografică a acestora – această formă de stabilire a relațiilor cu celălalt nu mai este suficientă și, de multe ori, nici măcar nu este posibilă: e dificil să iei contact cu toți membrii unei comunități (fiindcă sunt prea mulți), cu cei din comunități diferite (fiindcă sunt îndepărtați în spațiu).