Jaroslav Pelikan – Tradiția creștină, vol. 4: Reforma Bisericii și a dogmei, 1300-1700

Editură: Polirom
An: 2006
Număr de pagini: 505
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Cu toate că secolul lui Toma de Aquino și Bonaventura realizase cu adevărat „o reintegrare a tradiției catolice”, ar fi o greșeală să considerăm că aceasta era „deja general acceptată în lumea intelectuală” a Evului Mediu târziu. Se manifesta dimpotrivă un „pronunțat pluralism în gândirea veacului al XIV-lea” care a fost recunoscut de gânditorii acelei epoci și a continuat de-a lungul secolului al XV-lea și mult după aceea. O scurtă trecere în revistă a cel putin câtorva dintre exemplele de pluralism doctrinar care erau recunoscute în mod explicit în secolele al XIV-lea și al XV-lea va confirma această impresie. După cum se va vedea limpede mai târziu, doctrina Euharistiei și doctrina despre Fecioara Maria au alcătuit un teren cât se poate de fertil pentru exprimarea diversității. Sprijinindu-se pe faptul că dreptul canonic recunoștea existența în Antichitatea creștină a unei „diversități de opinii” cu privire la Euharistie, William Ockham reliefa, în prima parte a secolului al XIV-lea, păstrarea acestei tendințe și în epoca sa. Un secol mai târziu, într-o pledoarie în favoarea practicii de a nu împărtăși pe credincioși din potir în actul administrării Sfintei Împărtășanii, Nicolaus Cusanus era dispus să admită că „Biserica de azi dă poruncii evanghelice [«Beți dintru acesta toți»] o interpretare diferită de cea pe care o avusese odinioară”, dar susținea că „adevărul tainei rămâne încă în picioare”, chiar dacă „în diferite momente a prevalat una sau alta dintre practici”. În sprijinul afirmației că putea să existe o oarecare varietate a învățăturilor despre Euharistie, Ockham făcea referire la opinii divergente în rândul Părinților Bisericii privind ridicarea cu trupul la cer a Fecioarei Maria. Opiniile erau mai divergente când se punea problema imaculatei concepții, așa cum era nevoit să recunoască unul dintre contemporanii săi și cum a continuat să fie evident în ultima parte a secolului al XIV-lea, și până la mijlocul secolului al XV-lea, în ciuda formulării doctrinei imaculatei concepții adoptate de Conciliul de la Basel în 1439.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *