George Gamow – Gravitația

Editură: Editura Științifică
An: 1966
Număr de pagini: 127
OCR: Da
Bookmarks: Nu
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Prima abordare cu adevărat științifică a problemei căderii corpurilor a fost făcută de celebrul om de știință italian Galileo Galilei (1564-1642), într-o perioadă în care știința și arta începeau să se trezească din somnul adânc al evului mediu. Potrivit legendei pitorești, dar probabil neadevărate, începutul s-a făcut într-o zi când tânărul Galilei asista la liturghia în catedrala din Pisa și privea distrat un policandru care se balansa încolo și încoace, după ce paracliserul îl trăsese într-o parte pentru a-i aprinde lumânările. Galilei a observat că deși oscilațiile policandrului erau din ce în ce mai mici pe măsură ce acesta se apropia de poziția de repaus, durata fiecărei oscilații (perioada de oscilație) rămânea aceeași. Întorcându-se acasă, el și-a propus să verifice această observație întâmplătoare cu ajutorul unei pietre atârnate de o sfoară și să măsoare perioada de oscilație prin numărarea bătăilor pulsului său. Punându-și ideea în practică, a constatat că avusese dreptate: perioada rămânea aproape aceeași, deși oscilațiile aveau o amplitudine din ce în ce mai mică. Fiind înzestrat cu o minte iscoditoare, Galilei a început o serie de experiențe, folosind pietre de diferite greutăți și sfori de diferite lungimi. Aceste studii l-au condus la o descoperire uimitoare. Deși perioada de oscilație depindea de lungimea sforii (fiind mai lungă când sfoara era mai lungă), ea era cu totul independentă de greutatea pietrei atârnate de ea. Această observație era în totală contradicție cu dogma acceptată de toți, cum că corpurile grele cad mai repede decât cele ușoare. De fapt, mișcarea unui pendul nu este altceva decât căderea liberă a unei greutăți abătute de la direcția verticală datorită restricției impuse  de sfoară, care face ca greutatea să se deplaseze pe un arc de cerc cu centrul în punctul de suspensie. Dacă obiectele ușoare și cele grele atârnate de sfori de aceeași lungime și deviate cu același unghi față de verticală cad în timpuri egale, înseamnă că vor avea nevoie de timpuri egale pentru a cădea și atunci când li se dă drumul simultan de la aceeași înălțime. Pentru a demonstra acest lucru adepților școlii lui Aristotel, Galilei s-a urcat în turnul înclinat din Pisa sau în vreun alt turn (sau poate a însărcinat pe vreun discipol al său să se urce) și a dat drumul la două greutăți, una ușoară și alta grea, care au atins Pământul în același moment, spre marea mirare a adversarilor săi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *