Mircea Flonta – Cum recunoaștem pasărea Minervei?

Editură: Editura Fundației culturale române
An: 1998
Număr de pagini: 286
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Florin
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: —
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Blaga crede că există reprezentări de excelență, valori după care se conduce judecata celui ce apreciază sistemele metafizice, așa cum există valori după care se conduce judecata artistică. Nu există însă criterii situate deasupra tendințelor și înclinațiilor caracteristice spiritului unei epoci istorice precum și a celor ce țin de structura personalității celui ce judecă și, în acest sens, nu există argumente constrângătoare pentru sau împotriva unui sistem metafizic. Fără îndoială că un spirit exersat metafizic va distinge ușor creațiile sistematice geniale de plăsmuiri imaginative mai pedestre ce împărtășesc cu primele năzuințe de a oferi o reprezentare globală asupra „arhitecturii existenței” și nu pot i supuse unui control concludent al experienței comune sau științifice. Preferințele pentru una sau alta din creațiile majore ale geniului metafizic vor depinde însă de o orientare spirituală cu un pronunțat caracter personal. Construcții metafizice esențial diferite, ireconciliabile, vor putea fi apărate și criticate tot atât de bine de spiritele exersate fără ca lipsa consensului să poată arunca o îndoială asupra calificării sau integrității celor ce judecă. Puține discursuri cu privire la natura și finalitatea demersului metafizic par să impună atât de puține rigori și restricții inițiativelor spiritului creator și evaluării rezultatelor acestor inițiative. Regimul operei metafizice, așa cum se configurează el în reflecțiile metafilosoice ale lui Blaga, este cu totul analog celui al operei de artă. Creația este orientată și, în acest sens, limitată în orizontul ei de spiritul timpului, al locului, de aptitudinile și predispozițiile autorului, iar evaluarea și critica operei în aceeași măsură de actori personali, contingenți și istorici. Dincolo de rigorile conceptului și ale argumentării, pe care Blaga este dispus de altfel să le atenueze și să le relativizeze, libertatea de mișcare a spiritului în creația metafizică este întru totul comparabilă cu cea de care se bucură artistul. Rareori pare să fi fost gândită și practicată metafizica într-un fel ce o distanțează atât de clar de rigorile cunoașterii obiective.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *