Karl Marx, Friedrich Engels – Opere, vol. 5

Ce țară din Europa se poate compara cu Franța în avuție, în varietatea resurselor și a produselor, în universalitatea ei? Spania? Din cauza neglijenței sau a condițiilor naturale, două treimi din suprafața ei sunt un pustiu stâncos și încins, iar partea dinspre Atlantic a peninsulei, Portugalia, nu-i aparține. Italia? De când oceanul a devenit calea comerțului mondial și de când vapoarele taie Marea Mediterană, Italia a fost părăsită. Anglia? În ultimii 80 de ani Anglia a fost absorbită de comerț și industrie, învăluită în fum de cărbune și preocupată de creșterea vitelor. Și apoi în Anglia cerul e plumburiu și nu există vinuri. Poate Germania? La nord se întinde un șes nisipos, despărțit de sudul european prin zidul de granit al Alpilor; o țară săracă în vinuri, o țară a berii, rachiului și pâinii de secară, a râurilor înnămolite și a revoluțiilor ratate. Dar Franța! Scăldată de trei mări, străbătută în trei direcții de cinci mari fluvii, Franța are la nord o climă aproape ca cea din Germania și Belgia, iar la sud o climă asemănătoare celei din Italia; în nord grâu, în sud porumb și orez; în nord rapița, în sud măslinul, în nord inul, în sud mătasea, și aproape pretutindeni vinul.