Jean-Pierre Vernant – Originile gândirii grecești

Editură: Symposion
An: 1995
Număr de pagini: 189
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: —
Link versiune Epub/Mobi: 

 

În istoria omului, perioadele de început rămân de cele mai multe ori neclare. Cu toate acestea, dacă socotim că apariția filosofiei în Grecia marchează declinul gândirii mitice și începuturile unei cunoașteri de tip rațional, atunci putem preciza data și locul nașterii gândirii raționale grecești, stabilindu-i coordonatele specifice. În prima parte a veacului al I-lea, în Miletul ionian, oameni precum Thales, Anaximandros sau Anaximenes inaugurează un nou mod de reflecție asupra naturii, luând-o drept obiect al unei cercetări sistematice și imparțiale, al unei historia și prezentând o descriere de ansamblu a acesteia, o theoria. Cu privire la originea lumii, la alcătuirea și ordonarea sa, ori despre fenomenele meteorologice, ei propun explicații despovărate de toate acele imagini pline de dramatism ale străvechilor teogonii și cosmogonii: întruchipările grandioase ale Puterilor primordiale au dispărut acum, după cum au dispărut și personajele supranaturale ale căror peripeții, lupte și isprăvi compuneau țesătura miturilor genezei, în care erau istorisite ivirea lumii și instituirea ordinii; divinitățile asociate forțelor naturii de către religia oficială, în cadrul credințelor și al cultului, nu mai sunt amintite nici măcar în treacăt. La «fizicienii» din Ionia, concretul a invadat dintr-o dată ființa în totalitatea ei. Tot ceea ce există ține de natură, physis. Oamenii, divinitatea și lumea alcătuiesc un univers unificat și omogen, situat în întregime pe același plan, fiind părți componente sau aspecte ale uneia și aceleiași physis care pune în mișcare pretutindeni aceleași energii și manifestă aceeași forță vitală. Căile prin care s-a ajuns la nașterea, diversificarea și organizarea acestei physis sunt întru totul accesibile înțelegerii omenești: natura nu a acționat «la începuturi» altminteri decât o face mereu, zi de zi, atunci când focul usucă un veșmânt ud sau când, într-o sită ce este scuturată cu mâna, bucățile mai mari se separă de rest și se adună laolaltă. Și fiindcă nu există decât o singură physis, care exclude însăși noțiunea de supranatural, nu există decât o singură temporalitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *