Jean-Jacques Rousseau – Contractul social

Editură: Mondero
An: 2007
Număr de pagini: 160
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Immanuel
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Despre opera sa de căpătâi, Contractul social („un fragment” dintr-o ambițioasă lucrare proiectată și abandonată, Instituțiile politice) se susține că ar fi „un manual de drept politic”. În realitate, Contractul social nu este nici un manual în sensul propriu al cuvântului și nici o carte de drept, cu tot caracterul său normativ. Metoda sa e raționalismul abstract, de tip cartezian: el nu se ocupă de dreptul politic, așa cum apare în manifestările sale pozitive. El este o operă prin excelență de filosofie politică: „Eu cercetez dreptul și raționalul și nu discut despre fapte”, spun el în manuscrisul din Geneva. Ceea ce caută el sunt, de fapt, principiile abstracte și universale ale dreptului politic, principii pe care le consideră absolute. Aceasta se vede și din formularea pe care o dă problemei fundamentale, a cărei soluție e contractul social. La fel, în Scrisoare către marchizul de Mirabeau, Rousseau exprimă în termenii următori „marea problemă a politicii”: „A se găsi o formă de guvernământ care să pună legea în slujba omului”, având în vedere că legea este – cum se va vedea – în concepția sa, emanația suveranului, adică a poporului, expresia „voinței generale”. Dar până a ajunge aici J.-J. Rousseau întreprinsese studii cale i-au permis să schițeze, cu genială intuiție, istoria societății, elaborând, prin Discursul asupra inegalității, o „capodoperă de dialectică”. Lecturile sale despre viața comunităților primitive, bineînțeles în limitele epocii, ca și această sistematizare teoretică a etapelor trecerii la „societatea civilă” i-au determinat pe mulți antropologi și politologi contemporani să-l socotească pe Rousseau drept un precursor nemijlocit al antropologiei politice. Pentru el proprietatea privată nu mai este privită ca un dat natural ci ca un produs istoric. Puterea nu-i apare nici ca o esență teologică, nici ca o construcție juridică, nici ca o cucerire militară, ci ca o sumă de interese.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *