Paul Tillich – Curajul de a fi

Editură: Herald
An: 2007
Număr de pagini: 224
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Romania Inedit
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Cele trei tipuri de angoasă se întrepătrund în așa fel încât una dintre ele dă culoarea predominantă, însă toate trei participă la coloratura stării de angoasă. Toate cele trei și unitatea ce le stă la bază sunt existențiale, adică ele sunt presupuse de existența omului ca om, de finitudinea lui și de înstrăinarea lui. Acestea se împlinesc în situația disperării la care toate contribuie. Disperarea este o situație ultimă sau „de graniță”. Omul nu poate depăși această limită. Natura disperării este indicată de etimologia cuvântului – fără speranță. Nu se întrevede nici o cale către viitor. Ne-ființa este simțită ca fiind absolut victorioasă. Dar există o limită pentru victoria ei; ne-ființa este simțită ca victorioasă, iar simțirea presupune ființă. Rămâne suficientă ființă pentru a simți puterea irezistibilă a ne-ființei,iar aceasta este disperarea din cadrul disperării. Durerea disperării este aceea că o ființă este conștientă de sine însăși ca fiind incapabilă de a se afirma pe sine din cauza puterii ne-ființei. În consecință, disperarea dorește să abandoneze această conștientizare și presupunerea ei, ființa care este conștientă. Dorește să scape de sine – și nu poate. Disperarea apare sub forma reduplicării, ca și încercarea disperată de a scăpa de disperare. Dacă angoasa ar fi numai angoasa sorții și a morții, moartea voluntară ar fi o cale de a scăpa de disperare. Curajul necesar în acest caz ar fi curajul de a nu fi. Forma finală a afirmării ontice de sine ar fi actul negării ontice de sine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *