Karl Marx, Friedrich Engels – Opere, vol. 5

Editură: Editura Politică
An: 1959
Număr de pagini: 697
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Digibuc
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: —
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Ce țară din Europa se poate compara cu Franța în avuție, în varietatea resurselor și a produselor, în universalitatea ei? Spania? Din cauza neglijenței sau a condițiilor naturale, două treimi din suprafața ei sunt un pustiu stâncos și încins, iar partea dinspre Atlantic a peninsulei, Portugalia, nu-i aparține. Italia? De când oceanul a devenit calea comerțului mondial și de când vapoarele taie Marea Mediterană, Italia a fost părăsită. Anglia? În ultimii 80 de ani Anglia a fost absorbită de comerț și industrie, învăluită în fum de cărbune și preocupată de creșterea vitelor. Și apoi în Anglia cerul e plumburiu și nu există vinuri. Poate Germania? La nord se întinde un șes nisipos, despărțit de sudul european prin zidul de granit al Alpilor; o țară săracă în vinuri, o țară a berii, rachiului și pâinii de secară, a râurilor înnămolite și a revoluțiilor ratate. Dar Franța! Scăldată de trei mări, străbătută în trei direcții de cinci mari fluvii, Franța are la nord o climă aproape ca cea din Germania și Belgia, iar la sud o climă asemănătoare celei din Italia; în nord grâu, în sud porumb și orez; în nord rapița, în sud măslinul, în nord inul, în sud mătasea, și aproape pretutindeni vinul.

Mircea Flonta – Cum recunoaștem pasărea Minervei?

Editură: Editura Fundației culturale române
An: 1998
Număr de pagini: 286
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Florin
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: —
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Blaga crede că există reprezentări de excelență, valori după care se conduce judecata celui ce apreciază sistemele metafizice, așa cum există valori după care se conduce judecata artistică. Nu există însă criterii situate deasupra tendințelor și înclinațiilor caracteristice spiritului unei epoci istorice precum și a celor ce țin de structura personalității celui ce judecă și, în acest sens, nu există argumente constrângătoare pentru sau împotriva unui sistem metafizic. Fără îndoială că un spirit exersat metafizic va distinge ușor creațiile sistematice geniale de plăsmuiri imaginative mai pedestre ce împărtășesc cu primele năzuințe de a oferi o reprezentare globală asupra „arhitecturii existenței” și nu pot i supuse unui control concludent al experienței comune sau științifice. Preferințele pentru una sau alta din creațiile majore ale geniului metafizic vor depinde însă de o orientare spirituală cu un pronunțat caracter personal. Construcții metafizice esențial diferite, ireconciliabile, vor putea fi apărate și criticate tot atât de bine de spiritele exersate fără ca lipsa consensului să poată arunca o îndoială asupra calificării sau integrității celor ce judecă. Puține discursuri cu privire la natura și finalitatea demersului metafizic par să impună atât de puține rigori și restricții inițiativelor spiritului creator și evaluării rezultatelor acestor inițiative. Regimul operei metafizice, așa cum se configurează el în reflecțiile metafilosoice ale lui Blaga, este cu totul analog celui al operei de artă. Creația este orientată și, în acest sens, limitată în orizontul ei de spiritul timpului, al locului, de aptitudinile și predispozițiile autorului, iar evaluarea și critica operei în aceeași măsură de actori personali, contingenți și istorici. Dincolo de rigorile conceptului și ale argumentării, pe care Blaga este dispus de altfel să le atenueze și să le relativizeze, libertatea de mișcare a spiritului în creația metafizică este întru totul comparabilă cu cea de care se bucură artistul. Rareori pare să fi fost gândită și practicată metafizica într-un fel ce o distanțează atât de clar de rigorile cunoașterii obiective.

Jean Baudrillard – Cuvinte de acces

Editură: Art
An: 2008
Număr de pagini: 88
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: SDR
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Valoarea este, evident, strâns legată de obiect, dar în cazul de față perspectiva asupra ei este una limitată, având în vedere exclusiv valoarea de întrebuințare și valoarea de schimb, aceste fundamente ale producției și ale pieței. Din capul locului, valoarea de întrebuințare și valoarea de schimb – și dialectica ce se instaurează între ele – mi-au apărut ca un edificiu rațional care postulează posibilitatea de a echilibra valoarea, de a-i găsi un echivalent general, capabil să epuizeze semnificațiile și să dea seamă de un schimb. În acel moment, în joc a intrat antropologia, pentru a lua în răspăr aceste noțiuni și a distruge ideologia pieței – mai exact, piața ca ideologie, nu numai ca realitate. Antropologia ne oferă posibilitatea de a recurge la societăți și la culturi în care noțiunea de valoare, așa cum o înțelegem noi, este ca și inexistentă și în care lucrurile nu sunt schimbate niciodată direct unele cu altele, ci întotdeauna prin mijlocirea unei transcendențe, a unei abstracțiuni.

Plotin – Opere, vol. 3

Editură: Humanitas
An: 2009
Număr de pagini: 412
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Florin
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Pentru orice filozofie monistă – precum aceea a lui Plotin – problema existenței și a originii răului ridică o dificultate considerabilă, deopotrivă morală, logică și ontologică: căci, admițându-se că Dumnezeu, Binele absolut sau Unul creează totul, Binele devine cauza – fie și ultimă – a Răului radical și, invers, Răul devine efectul ultim al Binelui. Prin urmare, Binele nu va mai fi complet bun, deoarece creează Răul, iar Răul – identificat de Plotin cu Materia – nu va mai fi complet rău, deoarece are o participare la Bine. Dificultatea poate fi ocolită, cumva, fie diminuându-se Răul și transformându-l într-un bine foarte atenuat, fie considerându-l necreat, dar, în acest ultim caz, el devine un principiu independent și egal Binelui – ceea ce înseamnă acceptarea dualismului. E verosimil că Platon deja adoptase această ultimă soluție, atunci când, în Republica, declarase că „zeii trebuie considerați responsabili de lucrurile bune și că trebuie căutate alte cauze ale răului decât zeul”. În orice caz, aceasta fusese interpretarea adoptată de unii predecesori platonicieni ai lui Plotin, precum Numenios din Apameea, al cărui dualism reiese în mod evident. Dimpotrivă, succesorii neoplatonicieni ai lui Plotin, precum mai ales Proclos, au adoptat prima variantă, cea monistă, au desființat Răul radical și au considerat Materia ca nefiind nici bună, nici rea, deoarece ea participă – chiar dacă într-o măsură minimă – la Bine. Cât despre Plotin, credem că el a respins orice soluție facilă și a încercat rezolvarea frontală a acestui dificil paradox: după el, nici dualismul predecesorilor, nici „ameliorarea Răului” încercată de succesori nu sunt soluții acceptabile. Vom încerca în cele de față să arătăm aici că soluția sa ingenioasă este înscrisă în însuși sistemul său de gândire și că ea e consistentă cu principiile acestui sistem.

Jean-Pierre Vernant – Originile gândirii grecești

Editură: Symposion
An: 1995
Număr de pagini: 189
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: —
Link versiune Epub/Mobi: 

 

În istoria omului, perioadele de început rămân de cele mai multe ori neclare. Cu toate acestea, dacă socotim că apariția filosofiei în Grecia marchează declinul gândirii mitice și începuturile unei cunoașteri de tip rațional, atunci putem preciza data și locul nașterii gândirii raționale grecești, stabilindu-i coordonatele specifice. În prima parte a veacului al I-lea, în Miletul ionian, oameni precum Thales, Anaximandros sau Anaximenes inaugurează un nou mod de reflecție asupra naturii, luând-o drept obiect al unei cercetări sistematice și imparțiale, al unei historia și prezentând o descriere de ansamblu a acesteia, o theoria. Cu privire la originea lumii, la alcătuirea și ordonarea sa, ori despre fenomenele meteorologice, ei propun explicații despovărate de toate acele imagini pline de dramatism ale străvechilor teogonii și cosmogonii: întruchipările grandioase ale Puterilor primordiale au dispărut acum, după cum au dispărut și personajele supranaturale ale căror peripeții, lupte și isprăvi compuneau țesătura miturilor genezei, în care erau istorisite ivirea lumii și instituirea ordinii; divinitățile asociate forțelor naturii de către religia oficială, în cadrul credințelor și al cultului, nu mai sunt amintite nici măcar în treacăt. La «fizicienii» din Ionia, concretul a invadat dintr-o dată ființa în totalitatea ei. Tot ceea ce există ține de natură, physis. Oamenii, divinitatea și lumea alcătuiesc un univers unificat și omogen, situat în întregime pe același plan, fiind părți componente sau aspecte ale uneia și aceleiași physis care pune în mișcare pretutindeni aceleași energii și manifestă aceeași forță vitală. Căile prin care s-a ajuns la nașterea, diversificarea și organizarea acestei physis sunt întru totul accesibile înțelegerii omenești: natura nu a acționat «la începuturi» altminteri decât o face mereu, zi de zi, atunci când focul usucă un veșmânt ud sau când, într-o sită ce este scuturată cu mâna, bucățile mai mari se separă de rest și se adună laolaltă. Și fiindcă nu există decât o singură physis, care exclude însăși noțiunea de supranatural, nu există decât o singură temporalitate.

John Barrow – Originea universului

Editură: Humanitas
An: 2007
Număr de pagini: 149
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Trăim în universul ajuns la deplina lui înflorire, mult timp după ce majoritatea evenimentelor spectaculoase au avut deja loc. Privește cerul într-o noapte înstelată și vei vedea câteva mii de stele, cele mai multe din ele străpungând bezna într-o mare fâșie pe care o numim Calea Lactee. Asta e tot ce știau cei din vechime despre univers. Cu timpul, pe măsură ce au apărut telescoape cu putere de rezoluție din ce în ce mai mare, un univers neînchipuit de vast s-a ivit vederii noastre. O mulțime de stele se adună în insule de lumină numite galaxii, iar de jur-împrejurul galaxiilor se întinde un ocean rece de microunde – ecou al big bang-ului de acum 15 miliarde de ani. Timpul, spațiul și materia par să-și aibă originile într-un eveniment exploziv din care s-a născut universul de astăzi într-o stare de expansiune generală, răcindu-se încet și rarefiindu-se continuu.

Virgil Drăghici – Logică tradițională / clasică / modală

Editură: Editura Fundației Studiilor Europene
An: 2007
Număr de pagini: 346
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Lucrarea de față reprezintă, în bună parte, tematica dezvoltată de autor în cadrul cursurilor de Logică simbolică, Logică modală și Istoria logicii la Facultatea de Istorie și Filosofie (Departamentul de Filosofie) din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca. Materialul este structurat pe trei secțiuni: logica tradițională (Cap. 1), logica clasică (Cap. 2 și Cap. 3) și logica modală (Cap. 4 și Cap. 5). Fiecare capitol poate fi lecturat relativ independent de celelalte, motiv pentru care demonstrațiile unor teoreme au fost reluate în diferite variante. Capitolele sunt însoțite, prin paragrafele aferente, de exerciții rezolvate și exerciții propuse spre rezolvare. Pentru logica modală soluțiile exercițiilor sunt menționate la sfârșitul volumului. Elaborarea tematicii acestui volum s-a bazat pe opera logico-filosofică a unor importanți autori contemporani, înainte de toate Hilbert, Ackermann, Godel, Gentzen, Kleene, Quine, Smullyan, Boolos, Hughes şi Cresswell, Fitting, Kripke, Benthem. Lista bibliografică, aferentă volumului de față, conține atât lucrările care acoperă integral tematica dezvoltată cât și alte titluri, situate în proximitatea temelor tratate, dar de un nivel superior de complexitate și care fac obiectul unui alt volum (e.g. teoria recursivității, teoria calculabilității, diagonalizarea, logica demonstrabilității). Lucrarea se adresează înainte de toate studenților de la filosofie și masteranzilor cu specializarea Logica și Filosofia Științei. Întrucât are caracterul unui manual, ea poate fi consultată cu folos de toți cei interesați de logică.

Mircea Eliade – Imagini și simboluri

Editură: Humanitas
An: 1994
Număr de pagini: 242
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Madra Alla
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

„Redescoperirea valorii cognitive a simbolului de către Europa Occidentală s-a produs în momentul în care aceasta nu mai este singura «creatoare de istorie», când cultura europeană, în loc să se claustreze într-un provincialism sterilizant, se vede constrânsă să ia în considerație și alte căi de cunoaștere, cu alte scări de valori decât ale sale. În această privință, toate descoperirile și curentele succesive având legătură cu iraționalul, cu inconștientul, cu simbolismul, cu experiențele poetice, cu artele exotice și nonfigurative etc. au ajutat indirect Occidentul, pregătindu-l pentru o înțelegere mai vie, deci mai profundă, a valorilor extraeuropene.“ (Mircea ELIADE)

W. K. C. Guthrie – Sofiștii

Editură: Humanitas
An: 1999
Număr de pagini: 351
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Filozofii presocratici erau preocupați în mare măsură de probleme despre care se poate spune că au fost de mult rezolvate și că prezintă acum doar un interes pur istoric. Dacă Pământul este rotund sau plat nu mai constituie un subiect de dezbateri, iar dacă vrem să descoperim originea și alcătuirea stelelor, este greu de crezut că ne vor putea ajuta speculațiile lui Xenofan sau ale lui Anaxagoras. O dată cu schimbarea intervenită în filozofia secolului al V-lea, suntem introduși în dezbaterea unor probleme care sunt la fel de relevante acum ca atunci când au fost ridicate de sofiști. Orice am crede despre mișcarea sofistică, trebuie să fim cu toții de acord că (după cum se exprimă Alban Lesky în a sa istorie a literaturii grecești) nici o altă mișcare intelectuală nu poate fi comparată cu ea în ceea ce privește trăinicia consecințelor și că problemele pe care le-au pus sofiștii nu au fost niciodată lăsate să cadă în desuetudine în istoria gândirii occidentale, până în zilele noastre. Aceasta reiese cu claritate din multe scrieri recente despre acea epocă, în care chiar cărturari de profesie prezintă opoziția dintre punctele de vedere sofistice și cel platonic într-un spirit nu atât de cercetare istorică obiectivă, cât de vehement partizanat. Este dificil să rămâi imparțial atunci când dezbați probleme care sunt de o importanță atât de vitală pentru menținerea valorilor civilizației contemporane.

Richard Dawkins – Un râu pornit din Eden

Editură: Humanitas
An: 1995
Număr de pagini: 194
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Madra Alla
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Toate popoarele au legende privitoare la strămoșii triburilor lor și adeseori aceste legende se transformă în veritabile culte religioase. Oamenii își respectă sau chiar își venerează strămoșii – ceea ce e și firesc pentru că e vorba de niște strămoși reali, care dețin cheia înțelegerii vieții, nu de niște zeități supranaturale. Din totalitatea organismelor ce se nasc pe pământ, o foarte mare parte mor înainte de a atinge vârstă maturității. O minoritate supraviețuiește și se înmulțește, iar din aceasta o și mai mică minoritate va avea o descendență viabilă, mii de generații de aici înainte. Această minusculă minoritate a unei minorități, această elită reproductivă, este ceea ce viitoarele generații vor putea considera ancestral sau ancestor. Strămoșii sunt rari, descendenții sunt obișnuiți.