Giordano Bruno – Opere italiene, vol. 4

Editură: Humanitas
An: 2004
Număr de pagini: 288
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Volumul de față cuprinde cea dintâi versiune românească a celui de al patrulea dintre dialogurile filozofice italiene ale lui Giordano Bruno și primul dintre dialogurile așa-numite morale (precedentele trei fiind cunoscute ca dialoguri cosmologice). El este parte integrantă a seriei complete a operelor scrise de marele filozof în limba italiană, serie ce cuprinde șase dialoguri filozofice și comedia Lumânărarul. Amintim că publicarea integrală a acestei serii este gândită de editura Humanitas ca un proiect unitar și că întregul ciclu este precedat de un amplu studiu monografie semnat de Edgar Papu și de o cronologie, pe care cititorul român le găsește în primul dintre volumele seriei, Cina din Miercurea cenușii. Pentru deslușirea dialogurilor succesive sunt de ajuns, credem, notele de la sfârșitul fiecăruia dintre ele.

Emil Cioran – Cartea amăgirilor

Editură: Humanitas
An: 1991
Număr de pagini: 226
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Madra Alla
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Tot ce am crezut în mine individuat, izolat într-o singurătate materială, fixat într-o consistență fizică și determinat într-o structură rigidă, pare a se  fi rezolvat într-un ritm de o seducătoare fascinație și de o fluiditate insesizabilă. Cum aș putea prin cuvinte să descriu cum cresc melodiile, cum vibrează tot corpul integrat într-o universalitate de vibrații, evoluând în sinuozități atrăgătoare, cu farmec de irealitate aeriană? Am pierdut în momentele de muzicalizare interioară atracția înspre materialități grele, am pierdut substanța minerală, acea împietrire care mă lega de o fatalitate cosmică, pentru a mă avânta în spațiu cu miraje, fără a avea conștiința iluziei lor și cu visuri, fără să mă doară irealitatea lor, și nimeni nu va înțelege vraja irezistibilă a melodiilor interioare, nimeni nu va simți exaltarea și beatitudinea dacă nu se va bucura de această irealitate, dacă mi va iubi visul mai mult decât o evidență.

Roger Scruton – Spinoza (Maeștrii spiritului)

Editură: Humanitas
An: 1996
Număr de pagini: 154
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Răspunsul lui Spinoza la problema existenței poate fi redat succint astfel: toate lucrurile care există, există în mod necesar într-o interdependență completă. Metafizica rezultantă conduce la anumite implicații neliniștitoare în ceea ce privește înțelegerea de sine a omului. Într-un anumit sens, mentalitatea poate fi o trăsătură specific umană; cu toate acestea, orice lucru din lume este exprimabil atât ca idee cât și ca obiect fizic, iar relația dintre idei și lucrurile întinse este oarecum ușor de înțeles prin această teorie a atributelor. Mai mult, monismul lui Spinoza generează o idee paradoxală în legătură cu persoana umană. Se pare că persoana individuală nu este deloc un individ. Și nici altceva. Filozoful pare să nege identitatea, separabilitatea și suficiența de sine a persoanei, iar omul, ca parte a naturii, nu pare să fie în schema lucrurilor un aspect mai important decât sunt stâncile, pietrele sau copacii.

Desmond Morris – Zoomenirea

Editură: Art
An: 2010
Număr de pagini: 363
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Atunci când presiunile vieții moderne devin apăsătoare, orășeanul copleșit se referă adesea la lumea lui agitată ca la o junglă de beton. Aceasta este o descriere colorată a vieții unei comunități urbane aglomerate, însă este total inexactă, după cum poate să confirme oricine a studiat o junglă adevărată. În condiții normale, în habitatul lor natural, animalele sălbatice nu se automutilează, nu se masturbează, nu-și atacă puii, nu fac ulcer gastric, nu devin fetișiste, nu suferă de obezitate, nu formează perechi homosexuale și nu comit crime. În rândul oamenilor din orașe, fără îndoială, toate acestea se întâmplă. Oare acest lucru scoate în evidență o diferență fundamentală între specia umană și alte animale? La prima vedere așa se pare, însă această percepție este înșelătoare. Și alte animale reacționează astfel în unele circumstanțe, și anume atunci când se află în captivitate. Animalul închis într-o cușcă, la grădina zoologică, prezintă toate aceste anormalități pe care le cunoaștem așa de bine de la semenii noștri umani. În concluzie, orașul nu este nici pe departe o junglă de beton, ci este o grădină zoologică umană.

Ian Stewart – Numerele naturii

Editură: Humanitas
An: 1999
Număr de pagini: 173
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Madra Alla
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Trăim într-un univers de forme. În fiecare noapte, stelele se mișcă pe cer pe traiectorii circulare. Anotimpurile au cicluri anuale. Nici un fulg de zăpadă nu este exact identic cu vreun altul, dar toți fulgii au o simetrie hexagonală. Tigrii și zebrele sunt acoperiți cu desene dungate, leoparzii și hienele au pete. Trenuri de unde complicate străbat oceanele; forme asemănătoare de valuri traversează desertul. Arce colorate de lumină împodobesc cerul sub formă de curcubee și un halou circular strălucitor înconjoară uneori luna în nopțile de iarnă. Din nori cad picături sferice de apă. Mintea și cultura omului au dezvoltat un sistem formal de gândire pentru recunoașterea, clasificarea și folosirea formelor, sistem pe care l-am numit matematică. Folosind matematica pentru organizarea și sistematizarea ideilor noastre despre forme, am descoperit un mare secret: formele naturii nu se află acolo tocmai pentru a fi admirate, ci sunt de fapt indiciile vitale ale regulilor care guvernează procesele naturale.

Arthur O. Lovejoy – Marele lanț al ființei

Editură: Humanitas
An: 1997
Număr de pagini: 321
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Titlul acestei cărți poate părea unor persoane culte ciudat, iar subiectul, nefamiliar. Totuși sintagma pe care am ales-o pentru titlu a fost multă vreme una din cele mai cunoscute în vocabularul filozofiei, al științei și poeziei reflexive occidentale; iar concepția care, în timpurile moderne, a ajuns să fie exprimată prin această sintagmă sau prin unele similare a fost una din cele mai puternice și persistente presupoziții în gândirea occidentală. A fost de fapt, până acum un secol, cea mai răspândită concepție despre alcătuirea generală a lumii, despre modelul constitutiv al Universului și, ca atare, a predeterminat în mod necesar ideile curente asupra multor altor chestiuni. Prin urmare, adevărata ciudățenie este că istoria acestei concepții nu a fost până acum scrisă, iar înțelesul și implicațiile ei nu au fost analizate. Încercând acest lucru acum, voi prezenta ceea ce, după părerea mea, ar trebui să fie, dar evident nu sunt, adevăruri istorice general știute. Dacă nu sunt, îndrăznesc să sper că această carte va ajuta ca ele să devină astfel. Multe fragmente separate din această istorie au fost înfățișate înainte, și de aceea pot fi mai mult sau mai puțin familiare. Ceea ce pare că trebuie încă relevat este relația lor cu un singur complex foarte răspândit de idei, și prin aceasta relațiile lor reciproce. Anume faptul că folosirea sintagmei „Lanțul Ființei” ca nume descriptiv pentru Univers a fost de obicei un mod de a atribui acestui Univers trei caracteristici pregnante, specifice și foarte neobișnuite, de asemenea că aceste caracteristici implicau o anumită concepție despre natura lui Dumnezeu; că această concepție a fost secole de-a rândul asociată cu o alta, față de care se afla în opoziție latentă, o opoziție care în cele din urmă a devenit evidentă; că cea mai mare parte din gândirea religioasă occidentală a intrat astfel în profund conflict cu sine însăși; că acestor presupoziții despre alcătuirea Universului li s-a asociat o presupoziție despre valoarea supremă, aflată de asemenea în conflict cu o altă la fel de răspândită concepție despre bine – prima dintre ele având consecințe de-abia în perioada romantismului; că această idee despre valoare, împreună cu credința că Universul este, ceea ce termenul „Lanțul Ființei” afirma că este, a furnizat principala baza pentru majoritatea încercărilor mai serioase de a rezolva problema răului și de a arăta că alcătuirea Universului este inteligibilă și rațională și că aceeași credință despre structura naturii constituie fundalul științei moderne foarte timpurii și de aceea a influențat formarea ipotezelor științifice în diverse moduri – toate acestea sunt câteva din faptele istorice mai generale pe care am încercat să le expun și să le ilustrez cu anumite detalii.

Vasile Frăteanu – Tratat de metafizică

Editură: Dacia
An: 2002
Număr de pagini: 414
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Immanuel
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Despre metafizică s-a discutat, se discută și se va discuta și în viitor la o tensiune ideatică și cu o înverșunare polemică pe care alte discipline ale spiritului nu le-au cunoscut, nu le cunosc și nu le vor cunoaște, probabil, niciodată. Unii filosofi o pozitivează fără nici o rezervă, alții, deși în linii mari o apreciază, nu uită, totuși, să-i aducă și critici și, în fine, alții îi contestă orice merite. Care să fie explicația acestei istorii atât de frământate și deschise unui viitor cel puțin la fel de convulsionat? Desigur că explicația constă în obiectivele majore pe care această disciplină și-a propus să le urmărească, precum și în mijloacele vizate în atingerea scopurilor sale. Întrebarea de la care ea pornește se poate formula astfel: oare fundamentul însuși a tot ceea ce este coincide el cu „materia” care devine și se transformă? În prelungirea acestei întrebări apare imediat o altă interogație de natură filosofică: oare principiul de întemeiere a lumii n-ar trebui identificat mai degrabă cu ceva imaterial, imobil și etern? Metafizicienii înclină să răspundă afirmativ la problema pe care o pun. Realitatea „ultimă” a lumii, cred ei, este o realitate ideală, suprasensibilă, „invizibilă”, de cunoscut numai cu ochii minții, numai cu sufletul intelectual, numai cu intelectul. Acestei realități suprasensibile metafizicienii i-au dat numele de ființă.

Anselm – De ce s-a făcut Dumnezeu om

Editură: Polirom
An: 1997
Număr de pagini: 286
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Madra Alla
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Dialog scris în 1098. Început în Anglia și terminat în Italia, tratează dogma întrupării și Răscumpărării divine. Se compune din două cărți: Cartea 1 – Combate obiecțiile necredincioșilor, arătând că fără Cristos nici un om nu s-ar fi putut mântui nici prin el însuși, nici prin puterea vreunei creaturi angelice. Cartea a II-a – Afirmă că omul are sădite în natura sa, ca ultim scop, mântuirea și fericirea eternă. Pentru a-și atinge scopul, omul, creatură finită, trebuie să-și ispășească păcatul (infinit sub unele aspecte) față de Dumnezeu. Acest lucru nu putea fi făcut de un om (datorită finitudinii sale) și nici de Dumnezeu, care nu trebuia să ispășească, ci de un om-Dumnezeu. Se descriu apoi însușirile pe care acest om-Dumnezeu trebuia să le aibă pentru a realiza Răscumpărarea. Capitolul 22 prezintă concluziile. Lucrarea este cel dintâi tratat care oferă o abordare teoretico-logică asupra misterului Răscumpărării, până la Anselm această temă fiind privită ca indiscutabil obiect al credinței. Deși trădează o vădită grabă sub aspect compozițional, dialogul este socotit, alături de Monologion și Proslogion, ca o capodoperă anselmiamă.

Bertrand Russell – De ce nu sunt creștin

Editură: Minerva
An: 1980
Număr de pagini: 294
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Romania Inedit
Calitate: Medie


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Imaginea noastră despre evul mediu, poate mai mult decât despre alte epoci, a fost falsificată pentru a corespunde propriilor noastre prejudecăți: uneori a fost prea întunecată, alteori prea roz. Secolul al XVIII-lea, care nu se îndoia de sine, considera epoca medievală pur și simplu barbară: după Gibbon, oamenii acelor vremuri ar fi fost niște „strămoși ai noștri neciopliți”. Reacția împotriva revoluției franceze a determinat admirația romantică în fața absurdului, experiența arătând că rațiunea duce spre ghilotină. Astfel s-a ajuns la glorificarea presupusei epoci a cavalerismului, popularizată printre vorbitorii de limbă engleză de către Sir Walter Scott. Băieții și fetele în marea lor majoritate sunt, probabil, și astăzi stăpâniți de o viziune romantică asupra evului mediu: ei își imaginează vremurile când cavalerii se îmbrăcau în armură, purtau lănci, spuneau „într-adevăr”, sau „pe tot ce am mai sfânt” și erau neapărat, ori curtenitori ori furioși; când doamnele erau toate frumoase și nefericite, dar se știa precis vor fi salvate la sfârșitul povestirii.

Tom Sorell – Descartes: o scurtă introducere

Editură: ALL
An: 2009
Număr de pagini: 107
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Rene Descartes a avut o perioadă destul de scurtă de activitate și s-a apucat târziu de lucru. Astfel, el nu și-a început cercetarea susținută în filosofie și în științele naturii până în 1628, când avea treizeci și doi de ani; i-au trebuit mai bine de nouă ani să publice ceva, iar ultima lucrare publicată în timpul vieții a apărut la doar doisprezece ani după prima, în 1649. Nu a scris mult. Cu toate acestea, a adus contribuții fundamentale în fizică, matematică, optică și a făcut observații utile în alte domenii, în special în meteorologie și fiziologie. Realizările lui ar fi fost destul de remarcabile chiar dacă s-ar fi limitat la științele naturii. Însă domeniul preocupărilor sale a fost mult mai vast.