Mircea Flonta – 20 de întrebări și răspunsuri despre Immanuel Kant

Editură: Humanitas
An: 2012
Număr de pagini: 206
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Mihai
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Una dintre supozițiile pe care s-a sprijinit gândirea lui Kant a fost distincția dintre ceea ce este și ceea ce trebuie să fie, dintre realitate și idealuri, în particular dintre lumea cunoașterii obiective și lumea valorilor, a moralității. Toate cele ce constituie obiectul cunoașterii, adică fenomenele, sunt supuse cauzalității. Dintr-o anumită stare va rezulta cu necesitate o alta. Prin rațiunea teoretică se realizează cunoașterea acestor stări, a relațiilor necesare dintre ele. Expresia „rațiune practică” desemnează la Kant o folosire diferită a rațiunii, folosirea ei pentru orientarea acțiunii, pentru stabilirea a ceea ce trebuie să facem. Rațiunea practică este deținătoarea normei binelui, a legii morale. Legea morală există doar în relație cu o voință liberă. Ce înseamnă că omul, ca ființă care decide și acționează, este o ființă liberă? Aceasta înseamnă pentru Kant că, fiind date anumite stări de lucruri și conexiuni cauzale, subiectul moral poate și trebuie să aleagă. El poate decide și acționa urmând legea morală, prezentă în conștiința lui, sau, dimpotrivă, să nesocotească, sub presiunea înclinațiilor, ceea ce îi indică aceasta. Omul, ca ființă liberă, se exprimă prin alegeri. Prin aceste alegeri, deciziile și acțiunile oamenilor se raportează, potrivit lui Kant, la o lume suprasensibilă, o lume pe care filozoful o numea, în opoziție cu lumea fenomenelor, lume noumenală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *