Henri-Irenee Marrou – Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice

Editură: Humanitas
An: 1997
Număr de pagini: 555
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

Vir eloquentissimus, vir doctissimus: „un foarte bun orator, un bărbat foarte învățat”: Sfântul Augustin nu s-a mulțumit să fie doar asta. În nici o perioadă a vieții sale n-ar fi acceptat să fie doar un retor şi un erudit; întotdeauna a năzuit să fie ceva mai mult. Din clipa în care, la nouăsprezece ani, imbecilla tunc aetate „la o vârstă fragedă”, lectura lui Hortensius de Cicero a deșteptat în el vocația intelectuală, n-a încetat să considere că trebuie să-și decide viața căutării înțelepciunii, adică, într-o anumită măsură, filozofiei. Ce loc trebuie acordat acestei năzuințe către înțelepciune, studium sapientiae, în analiza culturii intelectuale a lui Augustin? E necesar să reamintim aici că Augustin a evoluat mult – pe plan intelectual – tot atâta și chiar mai mult decât pe cel religios. Oricât ar fi de greu de delimitat „perioade” bine distincte în continuitatea acestei evoluții lăuntrice, claritatea expunerii ne obligă s-o facem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *