Henri-Irenee Marrou – Istoria educației în antichitate, vol. 2

Editură: Meridiane
An: 1997
Număr de pagini: 271
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Immanuel
Calitate: Bună


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

 

Cultura romană va rămâne întotdeauna o cultură aristocratică: vechiului patriciat îi succedă o nobilitas nu mai putin atentă în a-și ilustra tradițiile de familie; rigiditatea oligarhiei în secolul al II-lea a. Chr., reacția aristocratică ce va marca instituirea imperiului, ajung, de-a lungul secolelor, să accentueze acest caracter, care, raportat la „democrația” grecească, reprezintă încă una dintre trăsăturile distinctive ale latinității. Tânărul nobil este educat nu numai în respectul tradiției naționale, patrimoniu comun întregii Rome, ci și în cel al tradițiilor propriei familii. Se știe cu cât orgoliu marile case, mândre de magistrații curuli pe care-i dăduseră Republicii, se expuneau public în fastul marilor funeralii, unde erau plimbate imaginile strămoșilor și unde un discurs funebru le exalta gloria în același timp cu cea a defunctului. E ușor de imaginat ce influentă aveau asemenea amintiri asupra copilului care contempla zilnic glorioasele imagines expuse în atriumul familial, a căror evocare o asculta neîncetat: în mod inconștient la început, apoi în deplină cunoștință de cauză, el ajungea să-și modeleze sensibilitatea și caracterul după un anume lip ideal, care era un fel de marcă proprie a familiei sale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *