Henri-Irenee Marrou – Istoria educației în antichitate, vol. 1

Editură: Meridiane
An: 1997
Număr de pagini: 471
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Anonim
Calitate: Medie


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

Generației marilor sofiști și a lui Socrate, fecundă dar aflată la început de drum și frământată, îi succedă una căreia îi revine meritul de a fi condus educația antică – îndelung întârziată într-un stadiu arhaic sau incert în privința devenirii sale – la maturitate și la acea formă definitivă, care, subzistând intactă în ciuda evoluției ulterioare, îi definește în fața istoriei originalitatea. Acest progres decisiv s-a împlinit la începutul secolului al IV-lea (aș îndrăzni să precizez: în timpul decadelor 390 și 380) și s-a datorat, în esență, operei a doi mari maeștri: Isokrates (436-338 ) și Platon (427-348). Primul și-a deschis școala în 393, celălalt în 387. Nu se poate spune că ei doi sau epoca lor ar fi introdus multe inovații în instituțiile și tehnicile educative; ei n-au făcut decât să le trieze și să le pună la punct pe cele ale predecesorilor. Acțiunea lor, mult mai profundă, a constat în a trasa, în manieră distinctă și definitivă, în propria lor gândire și în conștiința antică, liniile generale ale marii culturi; în același timp, și de pe poziții opuse, s-a întâmplat ca ei să le definească și pe cele ale educației.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *