John L. Austin – Cum să faci lucruri cu vorbe

Editură: Paralela 45
An: 2005
Număr de pagini: 162
OCR: Da
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Florin
Calitate: Excelentă


Link 1: Aici
Link 2: 
Link alternativ DjVu: Aici
Link versiune Epub/Mobi: 

„Pentru că, după cum sugeram, nu există o distincţie evidentă şi definitivă între performativ şi constativ – primul fiind reuşit ori nereuşit, al doilea adevărat ori fals -, ne preocupă să găsim o definiţie mai clară a performativului. Am sugerat într-o primă fază un criteriu sau mai multe criterii, gramaticale sau de vocabular sau din amîndouă. Am arătat că nu există un singur criteriu absolut de acest gen şi că e foarte probabil că nu vom putea ajunge nici la o listă de criterii posibile. Mai mult, e sigur că ele nu vor putea distinge performativele de constative, pentru că, de cele mai multe ori, aceeaşi propoziţie este folosită în situaţii enunţiative diferite în ambele feluri, performativ şi constativ. Pare că încercarea e fără speranţă de la bun început, dacă e să lăsăm enunţurile aşa cum sînt şi să căutăm un criteriu. Totuşi, tipul de performativ de care ne-am folosit pentru primele noastre exemple (care are un verb la persoana întîi singular indicativ prezent activ) pare să merite interesul: cel puţin, dacă a produce un enunţ înseamnă a face ceva, „eul” şi „activul” şi „prezentul” par să fie exact ceea ce trebuie. Deşi, desigur, performativele nu seamănă deloc cu celelalte verbe la acest „timp”; există o asimetrie esenţială cu aceste verbe. Această asimetrie este tocmai caracteristica unei lungi liste de verbe ce par performative.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *